Partea 1

Vizibilitate redusa in spate.
Venerez putinele momente de liniste dupa o alta zi trecuta
Mecanicitatea saptamanii de munca ma taraste incomod dupa ea. Majoritatea timpului nu resimt asta.

Majoritatea timpului cearsaful imi alinta pielea pana cand adormim imbratisati. Imi pricep situatia acorzandu-i aceeasi doza de nostalgie, compatimire si nervi ca in orice alt context analog. Dar nu e la fel.
Astept sfarsiturile de saptamana la fel cum astept pestilenta. Ma inec in somn, durere de cap si prea multa lumina de monitor. Refuz forme conventionale de contact social.
Sunt o mizerie de om pierdut in incapacitatea de a reactiona coerent la situatia de fata.
Dansez intre ce doresc cu adevarat, cum obtin acel ceva si diversiunile create pentru a nu-mi aminti de consecinte. Si astept trecerea timpului de parca m-ar aduce mai aproape de...
Mai aproape de terminarea propozitiei cu un pronume foarte personal.

0 comments: