Unde e Gabi? A plecat cu sania la colindat. E dus, dus de tot. Imi scormonesc in creier in cautarea endorfinei.
Viitorul imi surade cu un zambet cariat si incestuos, asteptand doar ca sa imi alunece sapunul din mana. Oops. Par cuminte si aranjat. Adulat de parinti pentru comportamentul adecvat. Cand imi aprind un alt joint dupa al 5-lea shot de tequila baut cu sarea linsa de pe tatzele unei tarfe ordinare, atunci simt regret. Regret ca s-a dus si iarba. Si toti judeca. Ma judeca pentru ipocrizie de gradul 3. Cine ma doreste un barbat serios si responsabil, cine un hipiot relaxat si dizinhibat. Imi sta bine oricum. In noptile singuratice ma incalzeste atat gandul ca sunt diferit, cat si visele umede. Nu poate fi zis acelasi lucru despre ea, careia trebuie sa ii multumesc pentru viitoarele mele atacuri de panica. (cel actual fiind indus de clapele pianului vecinilor) Norvegianca ma intrebase timid daca cumva sufar de epilepsie. Nu stiu daca am epilepsie, poate ceva depresii si niste matreata excesiva. Nimic ce nu poate fi tratat cu un inhibitor selectiv de serotonina si ceva produse pe baza pe seleniu.
Singuratatea e o curva. Pentru ca de Craciun nu ai destule filtre pentru tigari. Dar mai ales pentru ca o piesa jazz suna mult prea bine in absenta ei.
Anumite nume au fost omise * Random Facts Titlurile au o melodie corespunzatoare pe care o ascultam totdeauna in perioada respectiva.
Aceasta este povestea lui Rodrigo Palmeiras, un nume cu care a ajuns sa fie identificat alter-egoul meu din Spania. Am plecat la Barcelona in 2 (eu si Claudio). Taica-meu ne-a lasat la aeroport cu un singur sfat: "Acum sunteti doi frati, orice cacat faceti acolo, responsabilitatea trebuie impartita" . Great.
Pe beton spaniol
Iesind de la gura de metrou increzatori, inarmati cu harti, dictionare si un dezvoltat simt al directiei, am realizat dupa juma' de ora ca inconjurasem de 3 ori destinatia.
Hostel nr 1 partea I
Block Party-helicopter
Primele zile au fost relativ monotone, intrerupte doar de niste ramen furisat la micul dejun si de brazilienii sforaitori din camera.
Kennedy era si el brazilian, insa nu se intelegea cu compatriotii sai.
Totul a inceput intr-o seara. Jucam biliard cu
Kennedy cand o tipa mult prea beata se apropie, intra in vorba cu noi si ne invita la masa.
Cum ocazia de a a socializa venise direct sa ne faca felatie, cum puteam refuza?In jumatate de ora eram in jur de 10 persoana la o masa multietnica, toti beti morti (multumita lui Fabien, barmanul francez care dadea de baut gratis).
Eu vorbeam cu un tip din Botswana (crescut in America, locuind in Ungaria) despre politica africana. Faceam in acelasi timp si pe proxy lingvistic pentru Claudio care facea "progrese" cu o finlandeza deloc impresionata.
Kennedy se bagase si el in discutie, iar un tip american se certa cu 3 irlandezi.
Iau o pauza pentru a-l descrie pe american: un tip la vreo 40 de ani, masiv, inalt si blond, al carui singur subiect de discutie era acela de a-si lauda patria. Apare ea.
O canadianca la vreo 20 de ani. Desi se asezase tacuta langa mine, nu imi dadusem seama de prezenza ei pana cand nu incepuse sa-l faca praf pe american din cateva replici. Incepusem atunci sa o privesc mai bine. Rebela, tatuata, intepatoare si futabila la maxim (really bad girl). Nu cunostea pe nimeni la masa dar reusise in cateva secunde sa atraga toata atentia asupra ei. Am iesit la o tigara pe scarile anti-incendiu cu ea. Tipul american a insistat sa ni se alature.
La un moment dat o tai la buda. De aici incepe filmul.
Cum ies sa ma spal pe maini, canadianca sare din nicaieri pe mine, sa ma sarute. Dupa cateva momente de nedumerire, mainile mele ii dau bikini jos, prin magie. Un scartait si il vedem pe american cum sta buimac la intrare de la toaleta. Ne intoarcem toti 3 tacuti pe scari in timp ce tipa se lipeste de mine.
Americanul: Can you feel the spiritual connection between us three? Eu: No. (don't go there) Ea: I don't know about a spiritual connection but I'm sure that there's a sexual one.
Timp in care americanul incepe sa mangaie piciorul tipei, situatia devenind absolut penibila. Dupa cateva aluzii bine plasate, se prinde si el ca e timpul sa plece. Ea, intelegand privirea mea (si erectia evidenta) imi spune cum ca nu vrea sa o fut pe scari. Asa ca ma duce in camera la ea, cu alte 3 tipe (???)
Dupa cateva zile avea deja vise mari, cum ca ar fi dorit sa se mute cu mine in apartament la Barçelona. Asa ca i-am promis ca o voi suna cand ma mut si i-am aratat drumul spre camera mea (8 persoane, dintre care un destept care se trezeste sa aprinda lumina in semn de protest; so much for inhibition). In perioada aia eu si Claudio eram putin disperati, mergeam sa vedem apartamente fara a reusi sa punem cum trebuie mana pe unul.
Hostel nr 2
Nu ne mai puteam permite sa locuim la primul hostel, si cum salariile din Italia nu ajunsesera inca, ne-am cazat la ceva mai economic (18 paturi intr-o camera). Nu am rezistat mai mult de o noapte, insa ce-i drept acolo reusisem sa luam legatura cu cel ce urma sa devina "traficantul" nostru de incredere. Eram o epava in perioada aia, plecasem singur sa caut apartamente, nebarbierit, transpirat si nedormit, in timp ce "fratele" meu fuma iarba la greu. De cand ajunsesem in Spania, mancam numai fast-food.
Hostel nr 1 partea II Ne-am mutat inapoi si am inceput sa ne bucuram indeplin de facilitatile hostelului (piscina, jacuzzi, sauna). Aici a si fost prima data cand am fost atat de high inca nu mai reuseam sa fac chestii elementare. Stiind ca sunt high, m-am oprit in lounge room, sa stau putin la pc, sa ma calmez.
Cum toate computerele erau ocupate, si pe atunci nu aveam inca laptopul, am inceput sa astept. Dupa jumatate de ora, si dupa nenumarate trip-uri, observ cum un tip se ridica de la un pc.
Ma indrept in directia aia. Tipul ma roaga sa ii las pc-ul pt ca downloadeaza ceva insa cel de langa el e liber. Pc-ul cu pricina fusese liber de jumatate de ora, doar ca eram atat de varza incat nu reusisem sa imi dau seama. *Am inceput sa nu imi mai rod unghiile.
Hostel nr 3 partea I
Missy Higgins - Forgive me (Terry version)
Urma sa ramanem aici pana ne mutam in apartament. *In Barçelona se pot intalni scari rulante si in exterior si nu numai in zone de top
ci chiar in cele asemanatoare Colentinei. Ne-am "imprietenit" cu receptionistele si am fumat toti impreuna ca o mare familie disfunctionala. Daniela era prima tipa spaniola care ma facea sa imi pierd busola. Cand aparea ea incepeam sa ma izbesc in mod aleatoriu de piese de mobilier. Il numeam "the Daniela effect". A fost extraordinara. Din toate punctele de vedere. *Prima tigara facuta de mine la "steag" Cum stateam noi cu un prieten de-al nostru receptionist, "C" si cu o tipa australianca la un fum
si la o bere, uite ca apare Josh,
un australian jumatate aborigen, jumatate canadian (???) care isi face simtita prezenta fiind tacut, varsand berea noastra si dand pe jos toata Maria...
Dar seara aceea a fost oricum minunata multumita lui Terri, care ne-a cantat la Ukulele.
O voce superba. *In mod normal nu vezi multe tipe spaniole pe strazi, mai putin tipe dragute, cu o singura exceptie: sambata seara. Sambata seara se imbraca toate mai ceva decat curvele noastre autohtone.
Halloween la Hostel
Mistabishi - Printer Jam
Un cazan de Sangria la dispozitie, machiaj inspaimantator (au si pus o poza cu mine) si
australieni care "cantau" la Didgeridoo. Ne-am ametit cu putina Sangria si am luat-o inspre casa lui "C", pentru a continua petrecerea acolo. Jesus Christ. Iarba era de la un tip din Cile, avea aroma de trandafir. Mi-am promis ca nu voi mai incerca nimic altceva in viata mea. Papilele mele gustative isi vor aminti totdeauna de ea. *In Spania e legal sa ai 2-3 plante de Maria in casa. Cum eram noi foarte "voiosi", am ajuns la un fel de rave psihedelic underground cu tema semi-religioasa, intrare secreta, gatekeepers si blacklights peste tot. Pierdusem orice fel de notiune a timpului multumita decorului. *Un alt receptionist brazilian e de parere ca romana este o limba geniala, desi jobul lui ii permite sa cunoasca o multime de limbi. (cred ca bause prea mult)
Camera in apartament
Mumm-ra She's got you high
Sagrada Familia era tocmai langa noi, zona era perfecta, colegii de apartament (o norvegianca care ne-a invitat la nunta ei si un brazilian care nu a auzit de ABBA).
Cum am intrat in vorba cu ei, ne-a fost pusa o intrebare: "Are you guys together?" "WHAT??? NO, no, no, no, no..." Ne marcase atat de mult episodul incat dadusem jos din camera niste postere care ni se pareau prea roz, doar pentru a nu crea suspiciuni. *Din 2 pana pe 29 noiembrie m-am bronzat pe balcon. Incepusam sa cautam un job de ceva timp, eu lasand tot timpul Cv-uri la toate hostel-urile posibile si Claudio, nu (???) La un moment dat am cumparat un hamster "Robonski el Primero". Se lasase cu petrecere, cu casuta din cutii de pantofi, cu scarita artizanala si cu multa mancare pt primirea lui Robonski in sanul familiei. Dupa 2 saptamani, o patura roasa, un hamster deloc istet si o usa uitata deschisa, Robonski se arunca de la etajul 5. Nu lasase nici macar un bilet de adio. Am plecat de la apartament doar dupa o luna, incalcand orice fel de intelegere scrisa sau orala facuta cu proprietarii. Dupa ce facusem cateva calcule, economiseam fabuloasa suma de 25 de euro daca plecam. *In tot timpul in care am stat in apartament, am furat net de la vecini. Vesnici multumiri lui Danylo, personaj a carui conexiune ne-a ajutat in momente dificile.
Hostel 1 partea III (ala cu piscina si sauna) Kings of Leon - 17
Am stat putin aici, dar am fost tratati regeste. Cum deja stiam pe toata lumea, mancam gratis, beam gratis, fumam cu discretie. La un moment dat alcatuisem un mic grup de prieteni cu care facusem un warm up inainte de a iesi in oras. Cum eram deja toti wasted, am stat 5 minute in lift pe loc, fara sa ne dam seama, fara ca cineva sa se gandeasca macar sa apese vreun buton. Constatasem in felul acesta cum ca iarba era buna. *Apar in video oficial de la Liberty Parade 2009 Intorsi din oras, am adormit. In camera noastra erau, pe langa alte persoane, si 3 tipe americane. In toiul noptii aud un sunet infundat si o tipa care incepe sa urle si sa planga. Cazuse din pat desteapta (de la un metru inaltime) si chestia asta alarmase pe toata lumea. S-au aprins luminile, prietenele ei s-au dus sa o ajute, au dus-o in baie, tot timpul in care ea continua sa tipe si sa planga. In dimineata urmatoare vorbeam despre chestia asta cu Claudio. Bizontul nu auzise nici pe draq nimic, desi balena esuase exact langa patul lui. M-am uitat si la filmul Weekend cu Mama (productie romaneasca) in timp ce eram acolo si pot sa zic cu mana pe inima ca nu am mai auzit sau folosit niciodata atat de mult cuvantul TRIP (dar a fost nevoie sa o fac).
Hostel 3 partea II (si ultima)
Kings Of Leon - Sex On Fire
In hostel-uri se vorbeste doar despre limbi, eterna conversatie. Un tip incepuse sa vorbeasca despre fizica nucleara, asa ca am ciulit bine urechile. Se pare totusi ca se chinuia sa ii explice unui tipe cum se zice "fizica nucleara" in limba sa (pizda ma-mii lor de francezi). Ah da, si de cultivat iarba. Metode si proceduri. Spaniolii au ajuns sa intre la suspiciuni, cum de vorbesc eu engleza asa de bine. Si desigur, am dat peste niste romani care lucrau la hostel. Nici ei nu au crezut ca sunt roman. Partea buna este ca mi se daduse sansa sa lucrez pt hostel, in schimbul la nopti gratis. Partea proasta este ca trebuia sa ma trezesc la 10, ceea ce se dovedea a fi extraordinar de greu vazand orele la care adormeam. Dar ce nu fac eu pentru cativa euro pusi la pusculita. *Que haçhes tijo?
Devenise din ce in ce mai greu sa imi fac treaba, din cauza nenumaratelor petreceri de seara,
printre care una cu prietenele lui Daniela si un "tun" de 15 cm (maria, si nu, nu glumesc). *Eu: Here, take some pasta. Daniela: I don't wanna take advantage of you... Eu: I do.. hahahah Venise sa stea la hostel un jurnalist englez, Ash (si cand zic jurnalist zic un tip care se dadea drept jurnalist doar pt a dormi gratis, in schimbul unui articol). Nu pot sa nu admir modul englezesc de a trai. Oricum, era perioada de pokereala si alte jocuri stupide. Reusisem sa strangem la o singura masa persoane din urmatoarele tari: tara cangurilor, cea care a gazduit ultima editie a jocurilor olimpice, tara primei editii a jocurilor olimpice. tara morilor de vant, tara in care se afla Big Ben, tara in care se fabrica BMW, tara care gazduieste Mona Lisa, tara pasiunii, tara unde totul e posibil (a noastra), tara steagului instelat si Belgia (pizda ma-sii). Tipa din Olanda incepuse sa povesteasca cum prostitutia fusese legalizata in Amsterdam (oau, serios?) si cum poti sa te duci la o curva sa o futi sau daca vrei sa ii dai palme. La care Ash: She's gonna get it anyway. *Toma castana e o expresie spaniola pt a zice: Pac (ceva gen: Ia de aici) Iesisem tot in seara aceea in oras. Se luase toata lumea dupa mine, cu Ash in frunte. I-am dus la un bar mic si dragut "Travelers Bar" unde o americanca si-a marturisit dragostea ei pentru mine si faptul ca platise 40.000 de dolari pt operatie estetica. Stereotipurile exista pt un motiv. In seara aia am ajuns pe plaja, cu niste beri si o chitara, nu din cauza ca ne trezisem mondeni ci pt ca nimeni nu ne lasa sa intram in cluburi (selectie riguroasa). Cum Ash si majoritatea persoanelor interesante plecasera de la hostel,
se anunta o perioada friguroasa si plictisitoare.
Si tocmai in seara respectiva, the blackout.
S-a dus curentul si dupa panica initiala din cauza ca nu se mai putea accesa Facebook,
am aprins niste lumanari, am pus niste muzica la un casetofon vechi si scos o sticla de vin rosu ieftin. 8 persoane in tot hostel-ul. Initial muncitorii anuntasera ca vor rezolva problema in 4 ore. Le-a trebuit 20. Am adormit toti cu lumanarile in jur pe sunetul ploii si unei chitari acustice. Nu mai e nevoie sa zic ca frumusetea momentului a fost spulberata de faptul ca adormisem toti in pozitii ciudate, pe jos si cand ne-am trezit era un frig cu draci.
Dublu M (Misiunea Maria) Damien Marley - Welcome to JamRock
Venisera sa ne viziteze pentru cateva zile niste prieteni din Italia. Fiind si ei fumatori, am
cumparat ceva iarba pentru toata lumea. Doar ca in loc de 20 de euro, cat platisem, ne trezisem cam cu dublu si asta cu 2 seri inainte se trebuiasca sa ne intoarcem. Misiunea era clara. Cum nimeni nu vroia sa o arunce, am inceput sa facem un maraton care se extindea timp de 2 zile. In prima seara, dupa 5 tigari consecutive, nu pot sa descriu starea in care eram. Pot sa zic doar ca la un moment dat eram toti in picioare fara sa ne dam seama, de vreo jumatate de ora si fiecare repeta aceeasi miscare. Unii cautau ceva pe jos, altii bateau din palme, eu personal stiu ca imi frecam fata. Eram atat de wasted incat uitam sa clipesc. Nu imi amintesc nici cum am ajuns in camera. A doua zi acelasi lucru. Alte 5 tigari, partide de poker si trip masiv. Am salutat pe toata lumea cu mare tragere de inima. Daniela ne-a facut sa promitem ca ne intoarcem. Probabil ca o voi face. Imi e deja dor de tot.
Misiunea Maria pe beton italienesc
Bob marley & laureen hill - Turn your lights down low
Reusisem sa terminam ultima tigara tocmai inainte de a ne urca pe avion. Nici o problema.
Asta pana la aeroport in Italia cand au sarit cainii anti-drog pe noi. Politia ne-a oprit, perchezitionat si intr-un final dat drumul.
Consideratii
Mychael danna and rob simonsen - a story of boy meets girl
Am vazut 500 days of Summer, un film foarte frumos. Nu sunt un drogat. Ce s-a intamplat in Spania a fost un episod izolat. Nu as repeta experienta nici sub aceleasi circumstante. Nu am fumat decat iarba. Australienii obisnuiesc sa le numeasca pe tipe prawns = shrimps = creveti.
Am vazut si ceva chestii turistice.
D: don´t leaaaaaveeeeee!!!!! doooon´t!!! It´s wrong. Don´t do it. aaaaaaaggggghhhhhhhhhh. who is gona make pasta every single day? i was getting used to my ass growing more and more each day...
Gabriel: you actually made a promise that you would cook some potatoes and omlette, you never did. "never trust spanish girls"
D: hahahah never!
Gabriel: toma castana
D: toma melona, i was about to cook it the day you left
Gabriel: yeah right 5 min after we left you all got naked and had a huge party, we just missed it
D: hahahhahahha exactly how did u find out?
Gabriel: with google maps :))) I can see your huge ass from SPACE (kidding)
D: hahahahahahahahahahaahahahaa, we're laughing our HUGE ASSES OFF!!!!! can u see it from space?
Simpatia publicului compenseaza pe jumatate lipsa ta de sex-appeal.
Stiam de la bun inceput ca nu ma voi putea trezi cu mare usurinta. Era pana la urma 3 noaptea si tocmai terminasem de gafait. Cu ceasornicul setat pe volum asurzitor, nu imi ramanea decat sa numar oi. Una, dou..a... si s-a rupt filmul. Ciripit. Normal asta e semnal de alarma. Dar auzul meu parea sa functioneze, in nici un caz nu m-ar fi dezamagit la nevoie. Exces de zel. Da, asta a fost ceea ce m-a determinat sa controlez ceasul. Nu ca as fi avut motive de ingrijorare, trecuse doar o ora de cand ar fi trebuit sa suneeeee...TU-TI MORTII MA-TII ! M-am ridicat la coltul patului incet. Am cantarit optiunile rapid: inapoi in patul primitor cu ea sau o zi intensa de inrosit cururi de atata pupat. Hei, poponetile alea de sefi nu o sa se inroseasca singure. Desi incepeau sa i se vada sfarcurile trezite de racoarea diminetii si privirea mea... NU! Cafea pe buda, dus, spalat pe dinti, uscat, deodorant, imbracat, parfumat si iesit pe usa, in timpul in care ii trebuie lui Usain Bolt sa faca suta. Odata coborat am inceput sa respir satisfacut aerul diminetii, al optimismului. Eforturile mele aveau sa fie rasplatite din plin. Aveam sa ajung in timp...
"Gabi, trezeste-te, e tarziu...trebuia sa te trezesti acum o ora jumatate" Bale la gura, puchini la ochi si o migrena prietenoasa. PIZDA PIZDEI MORTII MA-SII ! De data asta mi-au trebuit 3 sferturi de ceas sa ma pregatesc, cu tot cu ajutorul ei.
Ma stiu imperceptibil de prost. Prost, prost crescut, prost invatat si prostanac. Sunt lent si ma poti lua acasa cu tine doar daca ai licenta. Si port de arme. Nu vin cu manual de instructiuni, cu bust rotativ, cu bete in cur. Vin in schimb infometat. De atentie in principal. Accesoriile se vand separat.
Reconfigurarea traseului... Se face cum ca astept seara. Imi asez tacticos camasa, pantalonii, cureaua, pantofii si ceasul. Uniforma mea de maine dimineata este completa. Noapte buna.
Simptome: trecut dubios; prezent mediocru; conjunctiv promitator. Sunt iubitul tau draga, sunt totodata un drogat, un pierde-vara, social inapt si pe deasupra un ipocrit cu diploma. Dar totusi, sa nu ma pierd in propria mea veneratie. In cazul foarte probabil al unei aterizari cu implicatii sentimentale, vesta de salvare se afla sub scaunul dumneavoastra.
Sunt foarte pasnic. Nu, nu asta e cuvantul pe care il cautam. Belicos, da. Momentan sunt detasat de tot. Prieteni, tipe, sex. Lipsa acelui simt de multumire constanta este daunator pentru ficat. Dar ma uit la Dexter si imi fac cartofi prajiti. Nu tu petreceri private cu rauri de alcool si mici arsi. Nu tu plecare la mare de nebuni. Nu tu uscat slipii pe cort. Am vandut totul la un targ de antichitati si tot ceea ce am primit in schimb e liniste. Nedorita. E stupid, prost scris si neinspirat. Dar postez oricum. Pentru ca momentan sunt si eu asa.
O tigara doar pentru un simplu gust O tigara ca sa ma simt vulnerabil O tigara ca sa imi fac rau O tigara ca sa imi vad temerile facute fum O tigara de ciuda O tigara fumata in cinstea ei Una in cinstea mea O tigara ca sa uit O tigara ca sa memorez orgasmul O tigara ca sa nu mai tremur O tigara uitata in scrumiera O tigara impartita cu ea O tigara fumata pana la filtru O tigara de nerabdare O tigara ca sa omor timpul Una ca sa ma simt matur O tigara si un sarut in cautarea inspiratiei O tigara inghesuita intre pauze Una in asteptarea unui apel O tigara pentru a cinsti un nou inceput.
Am ramas fara tigari. Sunt fara griji, fetele de la promotii mai au inca 4 pachete de tigari pentru mine.
Sunt dezolat, intentia samariteana nu acopera pe deplin daunele provocate pe durata calatoriei dumneavoastra. Plec, vin, ajung, ma intorc, parasesc, imi iau ramas bun. Ma numesc Gabriel si sunt 19 mail-uri de cand nu m-am mai implicat sentimental! (aplauze pe fundal, mincinosule) Sunt doar o idee, un concept pe care il iubiti cu adevarat pana cand dispare. Cand apar din nou deja sunt o alta persoana. Si invatati din nou sa ma iubiti, stiind consecintele. Sunt eu prostul sau voi?
Sufar de anacronism cronic. Ziua de maine se propune inedita dar previzibila. Ma intorc acasa. Tie iti e frica sa ma vezi. Crezi ca ai putea pierde echilibrul ala obtinut cu mare sacrificiu. Te prezinti zambitoare. Zambetul tau ascunde placerea. Buzele tale ascund dorinta. Ei i se indeplineste dorinta. Se prezinta zambitoare si ea. Zambetul ei emana satisfactie. Buzele ei le apasa pe ale mele.
Mie imi schimb mi-ar placea ceva miscare pana la mail 20. Marea iubire, in format A4. "Nu iti fa griji, ma ocup eu de tot, ai incredere in mine"
A trecut o saptamana de cand nu te-ai mai uitat la mine, ti-ai inclinat capul intr-o parte si ai spus "Sunt suparata". Au trecut cinci zile de cand ai sarit la bataie, inca mai am vanataile. Au trecut trei zile de cand am realizat ca de fapt e vina mea, dar nu am putut sa iti zic asta. Ieri deja m-ai iertat. Dar vor mai trece inca doua zile pana cand iti voi zice "Imi pare rau".
Ce sa fac daca imi esti simpatica cand te superi? Incerc din rasputeri sa nu zambesc desi ma simt prost.
Rau tare. Prestez atentie injumatatita povestirii lacrimoase. Da, v-ati despartit. Da, dupa 3 ani de relatie. Da, imi pare rau. Cand de fapt eu imi vad compasiunea ridiculizata de fundul acela apetisant care defileaza prin fatza mea. Cat de mult as izbi-o de perete si i-as devora sanii intr-un joc pervers de placere murdara. Disimularea mea nu cunoaste margini. Dar nu va poate pasa mai putin. Apreciez asta.
Faptul ca s-au gandit bine sa pupe putin in cur stilul lui Kanye (Gay Fish pt cunoscatori) impresioneaza foarte putin. In schimb versurile se ridica la nivelul cu care ne-au obisnuit baietii din Balta Alba.
De ce nu o mica intrunire patetico-revival? Ma lovesc violent peste bataturile trecutului. In loc de stele vad tzatze. Sani zburatori, sani doritori, sani vulgari si aparent erotici. Posesoarea lor este rugata sa-si mute influenta parcata necorespunzator in lobul drept al ganditorului meu. Nu sunt un mare fan al pizdei. Spus asa suna nasol. Nu sunt un fan activ al pizdei. Consider ca atentia disproportionata dedicata subiectului naste un libidou nesanatos dar usor de propagat. Toti vrem sa ne futem, sa fie clar asta. Dar cand sexualitatea depaseste limitele propriei intimitati devine haotica si dezgustatoare. Reuseste sa isi mentina esenta, placerea, obiectivul nostru programat genetic.
Cand sunt indragostit vorbesc mai incet, mai raspicat. Imi pierd capacitatea de a face o gluma buna si ma complac in a avea cat mai putini prieteni. Ma transform intr-un catelus docil, atent la cerintele stapanii. Devin previzibil si plictisitor. Imi apar simptomele unei femei care sufera de stres pre-menstrual. Se spune ca primul pas pe drumul spre insanatosire il reprezinta admiterea.
Ma trezesc mai obosit ca de obicei. Sunt pe un colt de pat fara patura. Ochii imi sunt atintiti pe fotografiile ei de pe birou. Parinti, iubit, cursuri. Hainele sunt inca aruncate haotic pe fotoliu. Totul miroase atat de bine. Ma intorc incetisor. Desi patura e la ea, o tina mototolita in brate. Ii sarut incetisor spatele, la baza gatului.
Doar cateva ore in urma urla de placere, acum pana si respiratia ii e inceata. Mainile ei imi atingeau apasat pieptul, ochii ii erau inchisi. Inchisi ii tine tot timpul cand ma simte in ea. Asa imi dau seama cand se pierde. Aseara insa i-a deschis. Mi-a soptit ceva. Mi-a zambit si a inchis ochii pe urma la loc.
Acum, dimineata, nu mai suntem aceeasi care eram aseara. Totul s-a schimbat. Imi simte sarutul si se intoarce inspre mine. Tine patura tot in brate. "Hei" "Hei" "De cand citesti tu Kafka?"
Am invatat ca daca surprinzi pe cineva pe strada cum isi tine bricheta aprinsa la nivelul stomacului e din cauza ca isi pregateste un cui. Am invatat ca tipele din Estonia reusesc sa fie niste curve formidabile, chiar daca nu sunt in stare sa exprime nici un sentiment uman. Am invatat ca sacrilegiul cel mai mare este sa te bucuri de un cappuccino cand e trecut de 12 ziua. Am invatat ca*controlorii de pe mijloacele de transport in comun prefera sa urce exclusiv pe durata calatoriei tale, indiferent de ora. Am invatat ca speranta provine de la cine te astepti mai putin, in momentul cel mai putin probabil. Am invatat ca desi sefii se falesc neincetat cu*calitatea vanzarii produsului, zaharelul e intotdeauna servit la subordonatii productivi. Am invatat ca ramen-ul e una dintre inventiile culinare japoneze cele mai accesibile unui student in plin proces falimentar. Am invatat ca printre ingredientele bauturii "Tamango" se numara o radacina africana, ketamina si pastile expirate, ceea ce ar explica efectul devastant. Am invatat ca iubirea inseamna rabdare. Si vise. Si incertitudine. Si disperare. Si renastere. Si tot.
Nu mai ramasesem treaz toata noaptea de nu mai stiu cand. Un all-nighter pt cunoscatori. Poate cand eram mai puiut si ma tortura prietena sa vorbim despre chestii "importante" sau stateam sa joc ceva poker sau se intampla sa imi sarbatoresc ziua de nastere intr-un autocar cu destinatia Romania. Si oricum, daca era vorba ca tocmai termin un tequila party sau o partida nocturno-matinala de sex, fiind cam singurele motive pt care ramaneam cu placere treaz, concluzia era aceeasi: ieseam din functiune imediat dupa.
Si totusi e dimineata. Nu dorm de vreo 24 de ore si imi voi extinde suferinta pt inca vreo 10 ore. Am fost foarte productiv in noaptea asta. Prevad un lights out cam pe la ora cinei dupa care un energy drink si iar sunt pe sine tatae. Asta pana cand nu ma doboara alcoolul din nou. Incerc sa tin naibii pasul cu viata.
Iubirea, prin definitie, trebuie sa fie un sentiment de tranzitie. Cautarea secretului care o transforma intr-o stare constanta e pura nebunie ca si cum ar fi cautarea pietrei filosofale. Iubirea nu este decat o forma comuna a pasiunii, in care destinul si senzatiile iau locul liberului arbitru si al logicii. Odata terminata, subintra durerea, prietenia ori indiferenta.
Si totusi, suntem intr-o perpetua cautare. Iubiri noi, iubiri vechi, iubiri neterminate, iubiri neincepute. Diferenta dintre iubire si fericire incepe gradual sa dispara. Odata cu ratiunea.
Inima isi are propriile ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste. (Blaise Pascal)
Povestea trandafirului incepe undeva prin dupa-amiaza de 24 aprilie. Se naste ca o idee draguta in fata blocului ei, in asteptare. Ajuns acasa si cu 10 min la dispozitie, ma conving de idee. Plec pe ploaie spre floraria cea mai apropiata.
Usa de la intrare de neclintit. Nimeni inauntru. Dau sa plec resemnat cand o voce ma agata de guler: "aici sunt, am fost sa beau doar o cafea, ce doriti?" Acord atentie batranelei cu evidente probleme de sanatate. "Un trandafir rosu, sunt in foarte mare graba!" Batrana se fastaceste in timp ce aleg victima printre rosul intens al trandafirilor. O intreb vizibil grabit cat face. "3 euro 50... dar pt dumneavoastra doar 3" aratand acelasi zambet cariat care il foloseste cu toti clientii "speciali". Imi colectez prada si ma grabesc spre casa.
Se face seara, scot trandafirul din vaz si il tin ca un neghiob in mana stanga. Pana la ea acasa nu il voi mai muta din mana respectiva. I-l arat. "Stii ca nu il pot accepta" Il ia delicat in maini si si-l apropie de fata la fiecare 5 min zambind. Pana la urma asta imi doream. Ma saruta timid, cu trandafirul in mana: "ai tu grija de el". Ii spun ca i-l voi da inapoi in persoana, cand o voi vedea din nou. Nu ma asteptam la raspunsul acela din partea ei. Plec acasa cu prietenul meu trandafirul in mana. E tarziu si nu mai sunt autobuze. O iau pe jos si ajung intr-un sfarsit la prieteni la biliard. Tipele vor sa afle absolut orice detaliu despre ce cauta trandafirul acela in mana mea. Dau raspunsuri superficiale si ma scufund in ganduri. Ajung intr-un sfarsit acasa.
Il asez pe masa langa mine si incep sa scriu povestea trandafirului.
Vreau sa deschid ochii inaintea ei. Sa o vad cum se zbate inca intre vise si realitate. Sa arunc ceva pe mine si sa dau o fuga pana jos impiedicandu-ma de somn. Sa ma scotocesc prin buzunare ca sa platesc pt trandafirul rosu si gogosile calde. Ea tocmai sa fie trezita de zgomotul cheilor in usa: "buna somnoroaso"
Sa intinda bratele dupa mine si sa manance zaharul gogosii ramas pe buzele mele,
cu ale ei: "esti un dulce"
Sa ma asez langa ea, sa ii soptesc ceva la ureche si sa mancam restul gogosilor.
Soarele abia trezit ne vede impreuna tolaniti pe canapea.
Mai tarziu iesim sa ne plimbam impreuna, spre seara trecem pe la niste prieteni.
Banuiesc cu o oarecare consistenta ca lucrurile merg pe perioade. Acum 2 zile viata mea era mai monotona ca ziua unui pescar. Evenimentele nu sunt legate intre ele si totusi au o oarecare structura ciudata in intregul context.
Am ajuns ieri la munca cu tipica mea lipsa de chef. Salariile deja aveau intarziere de o saptamana. Am fost chemati pt o mica sedinta in care ni se comunica ca vom fi platiti pe luna februarie cu mare intarziere, aproape de o luna intreaga. Nu sunt in nici un caz vesti bune pt o persoana al carui cont in banca ciripeste dupa bani. Nu mi-am facut griji, banii oricum vin si cheltuielile majore au fost facute. Recunosc ca tind sa minimalizez problemele in ultima perioada. De ceea ce iti este frica de aia nu scapi, nu? In fine, ziua trecuse intr-o clima insuportabila de tensiune, construita pe lipsa contactelor bune si gaura neagra din buzunare.
Dar seara jucam fotbal cu prietenii, asa ca ce-mi pasa mie de contracte?! Iesisem de la munca cu ploaia care imi ciupea parul. Nu credeam ca vom mai juca. Insa, aparuse toata lumea. O mica incalzire si fotbal. Eram mai degraba o echipa de polo de apa decat de fotbal insa a fost atat o descarcare fizica cat si una emotionala de la realitate. Devenisem un burete uman a la Spongebob la cata apa retineam. Ajuns acasa mi-am pierdut hainele in cateva secunde si m-am bagat la dush. Jetul de apa calda a facut minuni. Erau un om nou in cateva minute.
Dupa asta am stat vreo ora incercand sa ma deconectez de tot purtand o conversatie lunga pe mess. Conversatia se vroia romantica la inceput dupa care a luat inevitabil aceeasi forma: Nu esti in tara, n-ai parte. Bine de stiut, imi place nespus de mult evidenta repetitiva. Stiu ca ma vedeti voi pe mine ca un copil care bate din picioare pentru acadeaua lui preferata insa e putin mai complicat decat atat. Exista planuri precise, obiective prefixate, astfel incat sa nu dau intr-o balta de dezamagire cand ma intorc.
Trecuta si chestia aia ma trezesc a doua zi distrus, cu doar 20 de minute inainte de repetitiile de la teatru. Nu ar strica daca as interpreta un Romeo versiunea acid lactic, in dureri. Ajung cu mare intarziere din cauza celor 3 minute dedicate noii mele paste de dinti cu laudabile proprietati inalbitoare si ma adresez "profei", o papusa blonda carliontata la vreo 25 de ani, incercand sa mentin o mutra trista care ar misca si muntii. Nu era pana la urma nici o problema, dialogul dintre Romeo si nenumaratele lui Juliete era ceva mai incolo deci puteam sa trag un pui de somn in oarecare colt intunecat al salii, chestia chiar indicata de carliontata. Si intra in scena Emma, un produs autohton timbrat London, England. Incepem sa vorbim despre dificultatile pe care le-a intalnit in Italia, despre radacinile ei nemtesti, despre injuraturile care le-a invatat in spaniola. Imi povesteste cum italienii nu renunta niciodata la accent si se mira cum eu nu am accent. "Romanian? ... fascinating!!!" Se pare ca va juca rolul ultimei Juliete, cea care se va sacrifica pt love. Ies grabit de la curs cu intentia da a o taia spre job. Pe drum ma impiedic intr-o veche cunostinta cu care trebuie sa socializez cat de putin. Timpul trece rapid. La lift schimb 2 cuvinte cu alta colega de curs care ma face sa zambesc. O intrebasem cum i se pare rolul care il joaca (Benvolio) si imi marturiseste ca e cel care i se pare cel mai realistic. Dupa ea Mercutio e fraier si Romeo, fiind indragostit, este prost prin definitie. "Fara suparare". Rad pt stiu ca are dreptate.
Ajung acasa. Decid sa nu mai plec la munca. In schimb imi fac de mancare si ma culc. Big night tonight. Ma trezesc complet regenerat dar prietenii nu mai au chef sa mearga in club. Pacat, vroiam sa il vad pe tip, sa ii sparg fata de ar fi fost posibil. Si imi amintesc de excursiile prin tara de nebuni, chestii tipice studentesti. Si vreau acasa. La mine acasa. Si ma gandesc la ea, desi conceptul de ea o ia razna in mintea mea, nereusind sa ii identific fata. Am nevoie de muza. Pentru a reusi sa pictez mai bine tabloul.
Acela care sare la bataie, care bea doar whisky. Acela care "nu imi plac relatiile lungi si serioase, vreau doar se le fut pe toate" si care defapt se indragosteste in fiecare zi.
Voi incerca sa fiu cat mai ambiguu posibil. 4 situatii, din 4 sfere diferite ale vietii mele.
[Life]Intr-o masina la 3 noaptea. Eu, si inca 2 persoane. Se vorbeste despre multe chestii, de la politica, la sistemul judiciar, la narcisism, la pornografie. Se ajunge la mine. Cum ca traiesc in 2 lumi diferite, nefiind in stare sa-mi construiesc o realitate in nici una din cele 2 lumi. Morala: traieste ziua.
[Work]In fata unui calculator la munca. O mica scapare profesionala. Nu mai am voie sa vorbesc cu cei de la back-office. Blonduta ma alunga folosindu-se de o romana italianizata. Seful ma asteapta in sala. Se vorbeste despre salariul meu. Indignare din partea sefului cum ca din comisioane castig mai mult ca el. Morala: profita cat poti.
[School]Cu foile de la cursuri in mana. Imi caut pixul printre carti. Cateva examene si am scapat. Metodele stilistice din leteratura Renasterii. Si germana aia imputita. Inca cateva zile si ma duc la cursul de teatru. Anul asta, Romeo si Julieta. Si ramane germana aia. Trebuie sa gasesc o solutie. Morala: mult stres acum, mai putin dupa.
[Love]12 fix. O conversatie pe mess terminata in secunda precedenta. Inca 10 secunde raman cu privirea in gol, trecutul, prezentul si viitorul facand defilare prin fata mea. O senzatie de intimitate ma cuprinde. O vad ca si cum ar fi in fatza mea. Fata mea. Morala: nu renunta.
Ma uit cu un ochi critic peste niste poze facute in graba. E o ea in pat cu mine.
Astazi am avut o discutie lunga si inutila la un cappuccino. Ma uitam pe fereastra in timp ce imi presaram zahar pe spuma groasa. Ma faceam ca o ascult. Ma trezesc cand e pe cale sa imi faca un compliment. "...sunt sincera!". Ii zambesc opac. Ca si zaharul din ceasca ma scufund in ganduri. Sau in cafea? Nu imi dau seama.
Ajung acasa, dau drumul la pc. Ma arunc pe canapea. Mi se strange putin stomacul. Pun melodia din video-ul din post-ul anterior si ma uit la poze. Ma suna. Nu ii raspund.
O noapte imbaiata in prea multe grade, o scena, o multime, brate ridicate.
Urmatorul dialog are loc pe un balcon, plin de fum de tigara. Personajele: eu (Gabi) si inca o persoana (X). [...] Gabi: Era vorba de altceva, trebuia citit intre randuri. X: Hai, lasa asta, zi-mi de tine! Gabi: Pai, daca as stii si la ce te referi... X: Tine-mi putin tigara, vin imediat inapoi, ma duc doar sa schimb melodia ... asa mai merge, hai zi-mi. Gabi: Ma faci sa rad. Ce naiba vrei sa iti zic... sunt bine. X: Darrr....? Gabi: Lucrurile sunt in aer. Si nu sunt obisnuit sa nu am anumite sigurante. Sunt multumit totusi de mine. Am realizat multe chestii in scurt timp. X: Unde e problema? Eu, ele? Stii ca de acum cazi in acelasi tipar, nu? Gabi: Da, am observat. Da-mi o tigara te rog... Mersi. E la tine bricheta mea? ah e aici oki. Nu, stii care e treaba? X: Uhm... Gabi: Ca stai, si iti faci planuri si visezi... si dupa aia te trezesti ca nu numai nu s-a realizat nimic, ci mai mult, nici nu faci mare lucru ca sa iti imbunatatesti situatia. X: Cu mine la fel? Gabi: Cu tine e diferit. Te vad cu ochi diferiti. Macar schimbarile sunt evidente. Dar nu e totul perfect. X: Cu ele atunci? Gabi: Momentan nu stiu. Astept semnale si de la tine si de la ele. Hai ca iti zic la urmatoarea pauza de tigara. Trebuie sa mergem.
E miercuri 24 decembrie. Senzazia e de sambata. Vremea tradeaza insa o zi insorita de toamna. La munca sunt printre putinii retardati care isi belesc ochii intr-un monitor vechei. Gandul imi e la altceva. Nu ca ar fi fost cu adevarat vreodata la munca. Dar acum e liniste si gandurile soptite rasuna ca o cratita peste incisivi. Sunt calm. Citisem aseara aberatiile elizeene ale lui Chirila pe tema iubite in tricou alb si boxeri. Vreau s-o fut. S-o pun capra si sa ma gandesc mai putin la romantism si mai mult la pizda ei umeda. Se uita sugestiv la mine cand ma suge ca un catelus in calduri. Ochii mari ii sunt plini de gratitudine cand i se scurge totul pe gat. ... Uite ca tocmai am facut un contract. Nici nu ma asteptam la ora asta, in ajun de craciun. Cateodata banii au un miros mai intepat decat flasneta. V-am pupat, am taiat-o acasa sa dorm, sa beau si sa fut. Mai special, ca e de craciun.
Seara a incepuse cu Sangria. Si Contreau. Ah da, si vodka. Oki bine, si putina iarba. Nu asta e important. In jurul unei mese rotunde, 3 pahare stateau cu cate unul din noi in spatele fiecarui pahar. Siiiiii START. Eu eram la 3, ceilalti doi la 5. I-am recuperat lejer si depasit pe la vreo 9 pahare. La 14 eram la egalitate. La 17 dansam lambada in chiloti.
La al treilea de vodka eram in lift, doar in boxeri. La al saselea ne pisam pe fereastra. Dupa iarba am reusit sa ne imbracam. Si sa iesim pe afara. Ne trezisem. Sau cel putin credeam pana cand ne loveam in mod repetat de usa de la metrou. Pe Champs d'Elysee iar eram in boxeri facand video cu telefonul. La primul pod pierdusem si pe aia. Dupa ce ne-am dat drept spanioli doar sa intram in cluburi "Queres en banana, amigo?" si dupa ce am fost refuzati, am luat autobuzul. In statie unul dintre noi a vomat, dupa aia pe autobuz, dupa aia in fata la colegiu, ciudat deloc acasa. Pana a doua zi cand wc-ul il folosea pe post de perna. Si noi capul lui pe post de wc. La anul suntem invitati de onoare din nou. Let the lambada begin.
Saptamana viitoare va fi un cosmar. Cu un final comico-tragic. Trebuie sa recunosc insa ca, spre deosebire de inainte, astept cu nerabdare obstacolul. Cutitu'n gura si fata de posedat. (check) Se poate, se poate, trebuie doar putina concentrare si nervi de otel.
Odata trecuta saptamana respectiva, voi fi pus in fata unei intrebari mari. Desigur, deja v-am obisnuit, si cand ma refer la voi, ma refer la mine (fiind singurul cititor a propriei mele creatii) cu subiecte ce ating sfera sentimentala. Deja gandesc prea inainte si ignor decalajul creat intre realitati. Am totusi o presimtire ca ceea ce voi face in urmatoarea luna va avea un mare impact asupra scurtei perioade de timp ramasa-mi in Italia. Nu gandesc inainte cu inversunare, din greseli se mai si invata, insa o mica idee a urmatoarelor mutari nu strica sa am. Astea fiind zise, ziua de astazi trebuie traita. Precum si weekendul asta. Promit ca nu mai joc sah beat. Desi castig. Acum trebuie sa mai si castig in viata. Ramane de vazut ce.
Vreau sa ma intorc extenuat de la munca. Sa realizez ca lumina e aprinsa acasa. La noi. Sa o vad putin aplecata deasupra aragazului cum incearca sa soarba din lingura. E obosita si ea, i se citeste pe fata. Sa o prind de solduri si sa o strang: "Buna iubito" Ea sa se intoarca, sa ma sarute si sa imi impinga lingura in fata: "Gusta" Sa simt bucuria aia infantila si inexplicabila gustand supa: "Esti minunata, nu stiu ce m-as face fara tine!" Sa ne aruncam pe canapea dupa cina, sa punem un film prost la care sa adormim tolanitiunul pe celalalt. Ea sa tresara in somn, trezindu-ma, si sa trag o patura peste noi. Fara griji pentru ziua de azi, fara griji pt cea de maine. E simplu. Maine e sambata, ne trezim tot impreuna. Si avem tot timpul din lume. Iti promit asta.
Da oggi avete la possibilità di vincere questo favoloso SAMSUNG OMNIA I900.
Regolamento: 1.Il SAMSUNG SGH-I900 Omnia Nero 8GB è comprensivo di spese di spedizione,quindi totalmente gratuito. 2.Per partecipare a questo contest i lettori di Evaystyle dovranno parlare di questo contest sul proprio sito o blog.Il vostro articolo dovrà contenere l’immagine con scritto Evaystyle e Affarionweb ti regalano un Samsung Omnia i900. Un link a questo post e uno al sito Affarionweb ( guardare quello in alto ).Se decidete di partecipare ricordatevi di segnalarlo nei commenti qui sotto. L’estrazione avverrà in diretta via webcam tramite il sito Ustream.tv Il contest non ha una fine prestabilita.Terminerà infatti tre giorni dopo il raggiungimento di 700 partecipanti ( visto il premio non penso durerà molto ). Spargete la voce e buona fortuna a tutti.
Sa vedem daca va place. Nu a fost gandit. Am dat drumul la rec si atat. E un mic mix de 6 minute circa. Minimal si putin tech-house.
Playlist: Bingo Players vs. Chocolate Puma - Touch me (Bart B More remix) Lucio Aquilina - Magic M Kaiser Souzai - Cirrus (Steve Nash remix) Sidekick - Deep Fear (Phobia Club mix) David Guetta ft Tara Mc Donald - You're not alone Download
Daca place cat de putin promit ca data viitoare ma concentrez :P
Irezistibila compozitie. Mare, bautura, prieteni. Desi ar fi mult de povestit, atentia mea va fi focalizata asupra amicilor nostri din Ploiesti, nenea Ionut (cea mai amuzanta persoana conceputa vreodata) si nenea Ovidiu (misteriosul ploiestean). Oamenii astia 2 asteptau autocarul spre vama in gara la mangalia, cand un disconfort vizibil (petele de transpiratie de pe noi) ne-a facut sa o dam pe discutii. Dupa schimb de cunostinte despre vama...
Eu: Poate ne vedem si noi prin vama sa bem o bere ceva (o sa observati la un moment dat un tipar cu bautura) Ionut: Da poate chiar punem cortul langa al vostru. Eu: Da il putem pune chiar si fatza in fatza. Ionut: Nu, asta nu. Eu: Ah...
Odata terminata prezentarea, sarim peste toata lucrurile misto din vama si trecem direct la post-vama. Defapt la post-vacanta. O perioada de abstinenta inacceptabila.
Concluzii: Ionut: suntem niste cooleanu aman2..dar revin si spun..we have the looks..we have the bullshit talking but WE NEED $$$i puii mei.. Eu: bai baiatule.. adevarut ca e trist dar tu esti acolo.. e mai usor cu undita Ionut: dar...totusi..daca nu ai bani si esti broke ass boy..nu ai nas oriunde ai fi..chiar si in papua noua guinee... ahhhhhh...cum se face ca 2 gagii culeanu asa ca noi sunt without pussy!!!!!!!..la intrebarea asta imi vei rasp next time..
Si va las cu niste imagini sugestive propuse de senor Ionut de la mare cu referire la poze:
ne luam la revedere de la tine Soare si ne pregatim din toate pct-le de vedere pt o noua noapteeeeee ;)D..prietenii stiu de ce D salutare BACAUUU si FRANNTTAAAAA !!! calare p ..situatie ) tot asa gabi & the kung fu gang B-) D
Ma trezesc in miez de noapte, ajung pana la baie atintindu-mi ochii in chiuveta. Nu e prima oara cand durerea de inima devina insuportabila, ba chiar a devenit un eveniment mult prea familiar in ultimul timp E amuzant cum alcoolul, tigarile si nenumaratele nopti pierdute la barul lui Romeo incep sa isi spuna cuvantul. Asta e, distractia cere sacrificiu. In momentele asta insa cu greu imi regasesc zambetul in reflexia din oglinda. Ochii imi sunt palizi si la fiecare bataie de inima fiinta mea tremura speriata. Scuip cu greata in chiuveta. Ma proptesc de tocul usii de la dormitor cu ochii pe jumatate inchisi de oboseala si durere. Stau acolo si o privesc. Umbra mea ii acopera pe jumatate corpul dezvelit. Linistea pe care mi-o transmite prezenta ei e dezarmanta. E un sentiment nou pt mine. Deschide ochii: "Nu ai somn?" Zambesc printre dinti: "Se poate spune si asta." Trage patura la o parte descoperind doi sani doritori: "Vino langa mine". Ma asez langa ea, ma ia in brate si isi rezema pieptul de spatele meu, strecurandu-si o mana si atingandu-mi pieptul. Cu mana ei pe pieptul meu durerea dispare. Mai simt cateva batai si dupa aia ma ia moleseala somnului pe ritmul respiratiei ei. "Dormi linistit. Sunt aici"
Bordea: Auzi Alexandra, da tie mami de ce iti este cel mai mult frica? . Alexandra: Pai, ca te culci cu o curva, ca ai sa ma parasesti pt ea, blonda naibii. Da tie Bordea, de ce iti e frica? . . Bordea: De serpi. Hasssssss. Urate animale
Ma asteptam sa am alt titlu dar au fost ultimele cuvinte iesite din gura ei la prima treapta a scarii de la bloc. "Sanii tai arsi imi strivesc inima" Se incolaceste iubitor in jurul gatului meu. Ne intra amandurora fumul in ochi. Imediat cum inchid ochii incepe sa ma sarute. Imi plimb mana atingand foaia, lasand-o pe ea, de data asta, sa ghideze pixul.
Ea - Nu inteleg de ce atata zarva pentru nimic. Atat timp cat esti aici, va fi totul bine. Daca ai stii cat de adanci iti sunt ochii m-ai atinge mai convins. Acum ai plecat in bucatarie. Sper sa te bucuri cand citesti ce am mai scris. Esti absent si sper sa nu te gandesti la ea. Vreau sa imi repeti ce imi spuneai atunci in cort. Vreau sa aud din nou ca sa mi-o repet cat timp vei fi plecat.
Eu - Bune sarmale mai face bunica-mea asta. Vis-a-vis de promisiuni, las-o mai moale. Am avut parte de ele din plin si parca sunt antecamera dezamagirii. Visele frumoasa mi-au umplut capul asa de mult timp incat cand au disparut nu mai aveam nici sensul echilibrului. Tare greu e sa renunti la ele.
Ea - Nu iti promit nimic. Si in plus, replicile astea pe hartie ma sperie. In linistea asta se mai aud doar buzele tale dezlipindu-se de pielea mea si alunecarea pixului. Si nici nu pot sa te vad ca incerc sa ma concentrez la scris baaiiiiii!!!!
Eu - E aproape dimineata. Ea - Tu si tonul tau actoricesc. Eu - Eeeee. Daca nu iti convine ia hai imbraca-te si tai-o. Ea - Nu. Vreau sa fiu cu tine, Gabriel.
Desi produse bazate pe sistemul touch-sensitive nu sunt ceva nou, HP s-a gandit sa scoata pepiata un pc-monitor(pe urmele lui iMac) cu tehnologie touchscreen. Atentie insa, nu e vorba de aceeasi tehnologie din spateleproiectului Microsoft Surface ("imprumutata" la randul ei de la baietii de la Sun Microsystems). TouchSmart este in esenta doar un iPhone mare, diferenta principala fata de Microsoft Surface costand in lipsa implementarii tehnologiei multitouch (publicitatea de mai sus incercand sa ne induca in eroare).
Dinamism, tehnologie de varf, design, stil, totul exprimat prin folosirea vioarei lui nenica Vivaldi. Prea se pune accent pe muzica clasica "curata" pt promovarea tehnologiei. Totusi, pe baietii de la departamentul de advertising de la HP ii cunostem bine ptvechile lor nascociri in materie de publicitate inovativa si originala.
Ca tot se vorbeste despre psihologia din spatele unei relatii particip si eu prin expunere. Si hai sa zicem cu nu o fac chiar fara putin material drept sprijin. Am de toate: subiecti, premiza, drama etc Incerc sa ma mentin cat mai impersonal posibil, nu de alta dar m-as mira daca ati gasi interes in personaje in realitate. Baiat si fata; cam cliseu insa de aici incepem. Drumurile lor se tot intalnesc si se despart impreuna cu intensitatea sentimentelor. La inceput se indragostesc, fiecare destainuindu-si iubirea la luna plina. Amandoi incantatori prin vorbe dar fricosi la capitolul demonstrat. Fiecare cu un caracter diferit, fiecare cu propria viziune asupra vietii, ambii legati sentimental unul de celalalt initial prin magia verii si dupa prin iubire. In anii urmatori se despart, se regasesc, se iubesc. Desi nu ar fi crezut asta la inceput, au trecut peste o multime de obstacole care ar fi distrus alte relatii. Aceleasi obstacole i-au si slabit, pierzand cate putin din entuziasmul initial, regasit la prima atingere dintr-un nou capitol scris impreuna. Distanta s-a dovedit a fi cea mai greu de invins, cea care initial i-a legat si mai tare, acum ii desparte mai mult ca niciodata. Ceea ce e ciudat este ca amandoi simt cum vietile lor se indeparteaza una de cealalta insa nu sunt in stare nici sa le impleteasca, nici sa le desparta de tot. Stau amandoi si asteapta miscarea cortinei: daca se va ridica, se va scrie un nou capitol al vietii lor, impreuna; daca se va lasa se va termina totul in surdina. A fost totdeauna o chestiune de timp. Si cand se ia in considerare ca un simplu "te ador" soptit cu placere in ureche ar rezolva orice, nu se poate sa nu se evidentieze fragilitatea, unicitatea si totodata frumusetea relatiei dintre un El si o Ea.
O minciuna este, pe termen scurt, o solutie eficace, iluzia salvarii momentului fiind excelenta. Pe termen lung insa, aceeasi minciuna se demonstreaza a fi un "detaliu" devastant.
Si odata ce ai inceput sa iti construiesti existenta prin minciuni, nu te mira cand tot ce ai creat se prabuseste in fata ochilor tai plini de speranta.
Parea extrem de obosita. Isi proptea capul de geam. Tinea ochii mai tot timpul inchisi. Cand si-i deschidea rareori i se citea o urma de disperara in privire. Lumina tunelului se reflecta in ei. Atat de negrii. Ca si parul. Cand usile se deschideau, curentul sufla direct asupra ei. Atunci inchidea ochii. Expresivitatea ei iesea in evidenta. Nici o privire indreptata inspre ea. Nu apartinea deloc contextului si totusi era nascuta pt rolul acela. Visa.
Nu incepem incet. Niste cacati dezacordati care imi umpla zilele cu frustrare. Va credeti perfecti, ma credeti simpatic. Am compus "Scarba nationala in octava a 8a" exclusiv pt voi.
Stiu cum sta treaba: "ahhh.. da nu se refera la mine, asta nu-s eu" (multumiri tastaturii pt lipsa de diacritice). Ba chiar dimpotriva ... s-ar citi mirare pe fatza ta. Nu imi zici nimic, nu esti un plus existentei mele, care e paralela cu a ta. Sunt de prea multtimp victima bunului simt, care ma opreste din a va sfinti fetzele cu scuipat onorific. V-as inlatura, dar s-ar ivi ipocrizia mea mentinuta la nivele critice de ani de zile. Asa ca va potdoar dedica cateva randuri cu speranta ca puteti macar citi intre ele.
Bun... avem multe de recuperat. Pt seara asta doar ceva care face parte din seria: "culmea ..." Eram in drum spre facultate, si observ pe un nene pe un Segway (care nu stie cu ce condimente se mananca, sa vada poza dedesupt). Nu ma impresionase Segway in sine, ca e un magazin pe langa mine care le vinde, ci faptul ca tipul asta cu o chelie orbitoare imensa (irilevant) pufaia o tigara cocotat pe Segway-ul lui. Deja n-ai nici pe draq chef sa mergi daca tot te plimbi cu trotineta aia electrica, dar sa si fumezi? Cum sa iti multiplici de 3 ori sansele de a suferi de cancer la plamani in urmatorii 3 ani in 3 pasi usori: 1. te cocoteiesti pe un Segway 2. iti aprinzi o tigara 3. si ultima, cea mai importanta, detii o chelie orbitoare 3bis. ah da... si sa fii atat de idiot incat sa faci toate astea impreuna
De curand, dat fiindu-mi propria stare de ebrietate si manifestari neinvitate de plictiseala, am survolat din initiativa autoindusa si alte bloguri. (ca sa mai vad ci mai scrii lumia) Multe (a se citi blogareli) tratau cam acelasi subiect. Barbatii. (tipe care scriu de tipi) Specimentul asta inzestrat cu tot felul de instrumente minunate (scule sau sculi), e in lumina reflectoarelor mai mult ca niciodata. Si nu stiu daca sa ne bucuram sau nu.
Sa o luam de la 0.
Primele minute (Bine ai venit) Baiatul se naste. Taica-sau are deja planuri mari pt fiu-sau. Majoritatea sunt vise neimplinite de-ale lui. (ca te faci fotbalist, pianist, om de stiinta, tamplar, preot)
Perioada gradinita-camin. (Sfaturi) I se pun in brate jucarii de la varsta frageda, preferabil cu roti, cu cartuse, toate colorate in culori inchise care formeaza un caracter puternic. Cand se loveste, in scopul de a-l intari totul se reduce la "las ca-ti trece pan' te-nsori". (deja faza cu: "hai sa pupe mami buba" a iesit din circuit).
Perioada I-VIII (Regulile de baza) De mic flacau e invatat ca fetele nu sunt ca el, si trebuie tratate diferit.(desi viata e cea mai buna lectie, si nu va afla decat mult prea tarziu ce inseamna asta). La momentul respectiv stie doar ca fetele nu trebuie atinse nici macar cu o floare, chestie care devine o obsesie in mintea nou formata a baiatului. Incurajat sa iasa in fata blocului, invata ce este prietenia, obtine nenumarate informatii eronate despre vagin, pe care le va impartasi la randul lui cu alti invatacei. Dezleaga misterul injuraturilor pe care le repeta des. Fetele incep sa ocupe din ce in ce mai mult gandurile sale. Se nasc tot felul de mituri: fetele care merg impreuna la baie, baia fetelor, tipi care s-au frecat deja etc Se gandeste doar la ele, are concurenta constanta, toti sunt intr-o cursa contracronometru cu scopul de a "se pune" cu fetele cele mai tari, frumoase, formoase. Se trezesc masculii alfa in toti baietii. Incep bataile serioase. Are cateva experiente. Se lauda cu ele, le amplifica in fata prietenilor. Crede ca stie care e viata, are idoli, muschi, par facial.
Perioada liceu (Pregatire) Incepe sa-si puna mintea in miscare sub indrumarea profesorilor. Pe parcursul urmatorilor ani, va fi nevoit sa devina barbat. Experimenteaza, sufera, afla. Ii sunt date responsabilitati, e catalogat. Isi dezvolta un stil, o personalitate, un fel de a se raporta fata de altii. Se transforma, devine mai serios, are relatii stabile. Prima betie, primul contact sexual, majorat, carnet de conducere, costum. Invata.
Perioada Facultate (Lumea) Se muta in alt oras. Ii este putin frica insa toti anii din spate l-au pregatit pt asta: autosuficienta. Descopera lumea si ce inseamna a fi integrat in societate. Devine rebel, uraste societatea. Isi ia masina. Face excursii cu prietenii peste tot. Realizeaza ca viata il asteapta nerabdatoare dar incetul cu incetul devine parte din ea. Se leaga sentimental de o femeie, pt mai multi ani, simtind bucuriile si suferintele care deriva din asta. Primele joburi importante. Se multumeste cu putin si are visuri mari, nu numai pentru el, ci si pt ea. Pierde gradual contactul cu prietenii din copilarie. Se concentreaza pe viata lui. Intelege.
Prima tinerete (Munca) Lupta pt bani. O inseala, se desparte de ea, sufera si atinge fundul. Isi gaseste viitoarea sa sotie si face orice pt a o multumi si pt a fi cu el. Nu e disperat insa nu suporta sa fie singur. Noaptea viseaza prima sa iubire. Viata devine monotona. Plina de nemultumiri si obstacole intrerupte rareori de clipe fericite. Se casatoreste, are primul copil. In momentul acela se resemneaza, renunta la visurile sale si devine tata. Toata atentia sa se va concentra asupra copilului si sotiei. Sacrificiile se inmultesc, insa au un scop precis, ceea ce il satisface. Se pierde.
Varsta a doua (Mici satisfactii) Se simte cu adevarat barbat. Lupta pt a deveni un erou fata de copiii sai. Nu isi mai iubeste sotia decat pe hartie, insa gaseste forta de a fi cu ea pe fetele odraslelor sale. E nemultumit, frustrat insa nu o arata niciodata, constientizeaza ca asta reintra in atributiile unui adevarat barbat. Varsta se simte, cu tristete realizeaza ca nimic nu mai e ca inainte, simturile, forta fizica. E mandru insa de copiii sai.
Batranete (Declin) Isi tine nepotica in brate. Are inca un suflet puternic. Isi face o lista cu realizarile sale. Experienta acumulata ii permite sa dea sfaturi care trec deseori neobservate. Amintirile nostalgice isi fac simtita prezenta. E multumit.
Cred ca asta este un barbat. Cu atat mai mult cu cat incercati sa il descrieti cu atat mai mult veti descoperi un morman de intrebari.
Citeam un interviu, cat eram pe buda luat domnisoarei urmatoare: "Vorbeste fluent 2 limbi straine si s-a diplomat in Stiintele Comunicarii. Activitatea dansei?.. prostituata de lux" nomenclatura exacta fiind: TOP ESCORT. Mai! ce prezentare... din seria: nu ma fut pe bani ca ma pune cineva, ci sunt eu curva din proprie initiativa. Suntem vizibil impresionati, nu am mai avut parte de un asa soc social de cand vreounul din fratii salam si-a mai ragait vocea pe alta manea. E imperativ pt ziar ca tipa sa fie considerata o persoana cu studii superioare care ii permit sa se ridice deasupra multimii jegoase. Dragutza lu tati se mai lauda cum ca trebuie sa invete de fiecare data un script cand iese cu clientu. Isi face duduia temele nu gluma. S-apoi o suge prin limuzine pt banuti. Dar nu e stilul ei de viata ceea ce eu contestez.Ci faptul ca s-a pus minte, bani si timp, pt a trece o domnisoara cu un job dubios, drept o persoana complet respectabila cu un hobby deviat. Cum ca noi cititorii, chiar si cei interesati de articol, ar trebui sa facem reverente in fatza inteligentei domnisoarei, care se chinuia saraca sa stea pe defensiva folosind cuvinte alese cu mare grija, pt a nu transpira nici o picatura de fufism. Ne-ati prezentat o persoana cu studii medii dupa standardele actuale, care face pe curva. Un tarus in inima sustinatorilor teoriei: "crezi ca o face din placere?" Ah nu... asta isi mai scoate si ciubucu pe langa... Totusi, jos palaria la modalitatea inedita de a-si face publicitate pe primul cotidian national ca tiraj. Speram ca intentia era aceea de a studia o zona gri a sexualitatii persoanelor. In schimb... m-a facut sa fac treaba mare
"A. Si cum ati inceput aceasta activitate?" "B. In semn de razbunare pe fostul prieten, care m-a tradat" Ntz ntz ntz ... pe aici pe undeva se ascunde o invatatura de minte.
Stars, hide your fires, Let not light see my black and deep desires She should have died hereafter; There would have been a time for such a word. To-morrow, and to-morrow, and to-morrow, Creeps in this petty pace from day to day To the last syllable of recorded time, And all our yesterdays have lighted fools The way to dusty death. Out, out, brief candle! Life's but a walking shadow, a poor player That struts and frets his hour upon the stage And then is heard no more: it is a tale Told by an idiot, full of sound and fury, Signifying nothing.
Probabil voi muri incercand sa memorez chestia asta. Daca asta nu ma omoara, probabil o va face Macbeth cu propriile sale maini, cand va vedea cum e interpretat. Si acum... o interpretare individuala: Niste dudui gen Harry Potter fac o vraja si cobesc sa dea ortu popii un nene rege. Un nene general aude si se simte... cum ca ar trebui el sa il sparga pe rege ca sa aibe el gagici, si avere, si masini... sau carute... ce era pe atunci. Duduia lu nene asta ultimu... general, fiind asa mai cicalitoare, il convinge sa il cafteasca pe nea rege. Dupa aia se cam taie firu, ca duduiele de la inceput, incep sa se sparga in figuri dupa ce regele a fost smardoit si imbalsamat, si iar incep sa cobeasca si sa il faca pe nea general sa stea cu lumina aprinsa pe hol noaptea de frica (felinare... ce draq aveau ei), cum ca i s-a sculat lu unu si l-o pus pe fiu-su sa-l astepte pe noul rege (fostu general) la interval sa i-o dea. Asta, cum aude, se face tot de cacao dar isi revine ca tot alea ii zic ca, decat daca ii intra padurea in casa sau daca ala care vine sa i-o dea nu e nascut de o duduie (si nu o duduie precisa.. ci dudui in general) doar asa a pus-o, altfel... n-are nici pe draq. Asta cum aude, se bate in piept smulgandu-si vreo doua fire. Da tot si-o ia. Si moare si nevasta-sa.
Si revenim in putere cu aceeasi exprimare care lasa de dorit si acelasi spirit muncitoresc lipsitor. Ca sa redau o gluma care se aplica in cazul asta: care e diferenta intre laba si sex: nici una, da la sex mai cunosti lume, mai schimbi o vorba...
Si ca sa mai schimb o vorba si cu voi, uite-ne din nou aici. O recapitulare rapida e imperioasa. Am dat o fuga in Romania de Pastele Catolic. Nefiind mare crestin declarat am facut-o din nevoia de a-mi oxigena putin viata sociala impanjienita de macaroanele autohtone, cu putina iubire (si aici sunt siropos, f neadecvat pt cei slabi de inger), atat pt prietena cat si pentru domnisoara Daria, ultima intrare in familie, ridicata la rangul de nepotica nou-nascuta. Nimic nou in tara, doar o tarus in plus in eterna mea fuga de responsabilitate.
Si acum.. vacanza mea in cuvinte cheie: airbus, tigara, daria, mutat, "avem sarmale", mihai, clor, insolenta, expirat, cremsnit, bacau, ura, puf, gondola, pete, titan, "nu ma atinge", guinness, iubire, pr, 120, "ce frumos se vede de aici", mocaccino, "pe jos?", durere, apus.
Tin sa mentionez ca nu am facut absolut nici o modificare a continutului, ci doar a informatiilor personale, pt a mentine anonimatul, si a marimii. Cum am primit cv-ul de la sursa, asa vi-l prezint. (oki, poate am subliniat ceva pe acolo, nimic intruziv)
In ultimul timp povara imperfectiunii zumzaie in proximitatea borsului meu. Aburesc oglinda cu respiratie greoaie, ca sa ma desenez diferit. Imi fac un zambet mai larg, o gandire mai solara, o iubita langa mine, un penis mai gros; ma imbrac in costum, imi pun bani in buzunar, niste idei in cap si devin intreprinzator.
Inchid ochii, dau din palme, ii deschid si in oglinda ma vad iar pe mine. Fara abureala.
E atunci cand te enervezi temeinic cand iti simti degetele digerate de frigul polar din camera. Intunericul iti amplifica simturile si realizezi deodata ca esti la ananghie impreuna cu alti 6 adolescenti in drum spre implinire hormonala. (grasule... roaga-te sa nu cumva sa fie pula ta aia care ma inteapa in spate!). Te ridici in fund, aplici durere corporala, si te indepartezi ingrijorator cand un dezacord comun, presimte o tragica dar iminenta sfarsire procesului de pedepsire (ATENTIE, GRASU S-A SPART... FUGIIIIITI!!!) Imbulzeaza la usa camerei minuscule. Incuiata din motive de siguranta pt elevi. Mainile insangerate batand in usa. (DOAMNA PROFESOARA... AJUTOOOR!!!) Nimic. Printre noi cineva realizeaza ca ne aflam la parter si incearca sa limeze gratiile cu dintii, fara success, altii improvizeaza masti de gaz din orice le sta la indemana: ciorapi, tricouri, chiloti. Totul ia proportii imense. Se aprinde lumina. Se face liniste. Toti ramanem masca. Nederanjati, inca dormind, doi colegi imbratisati pe un mic patuletz.(de la frig cica) Tocmai treziti de lumina puternica. Te auzi zicand:
"Auzi mai Adriane ... da cat de poponar dedicat tre' sa fii ca sa nu ti se stranga bucile de la miros?"
A - Acum totul va reveni la loc B - Nu as paria pe asta A - Vei vedea B - Hummm A - Cacat A - Pana la urma, nu a insemnat mare lucru B - Aici ar urma partea in care te injur A - Fa-o! B - Ar fi prea simplu, nu m-ar satisface A - Intelege, la naiba ... A - Ar fi cazul sa se termine, nu crezi? B - Niciodata
Cum? ... Foarte simplu Tu faci toata munca grea, eu doar te ajut. Arta sta in a-ti da piese si sa a te face sa crezi ca ai obtinut piesele acestea, pentru ca tu esti mai inteligent si eu mai prost. In orice joc exista totdeauna un adversar si o victima. Cu cat mult control crede victima ca are, cu atat mai putin defapt detine, treptat se va spanzura iar eu ca adversar il voi ajuta in a face asta. Formula este simpla si complet consistenta: Regula nr1: Poti deveni mai inteligent doar daca joci cu un adversar mai inteligent. Regula nr2: Cu cat e mai sofisticat jocul, cu atat mai versatil este adversarul; Daca adversarul este foarte bun, isi va pozitia victima intr-un mediu controlabil. Ii gasesti slabiciunea, ii dai doar putin din ceea ce crede ca isi doreste. Deci adversarul doar distrage atentia victimei, facand in asa fel incat sa fie divorata de propriul consumism. Intr-un final, cand experienta adversarului este pusa in discutie, inseamna ca investitia victimei si deci inteligenta lui este pusa in discutie. Nimeni nu poate accepta asta, nici macar in sinea lui. Sah-mat. Vei gasi totdeauna un adversar bun in ultimul loc in care te-ai astepta.
Fiind productiv din natura, si ingesuind presenta nedorita a cuvantului "productiv" in propozitia anterioara, am decis ca intr-o zi comuna de noiembrie sa ma dedic altor activitati pseudo-intelectuale decat cele propuse de atotstiutorul meu profesor universitar. Si cum sunt evident mult mai inzestrat intelectual decat mai sus mentionatul, pe langa a fi mult mai hetero, am descoperit ca verisorii nostri aglofoni atribuie mucusului respirator bucal o forma scrisa care noua ni se va parea familiara, si mai exact "phlegm". Asta ma duce cu gandul la "soricime" cand ne "phlegm-uiam" reciproc pentru a castiga mult ravnitul statut de mascul alfa, aproximand distanta obtinuita prin phlegm-uire. (ai vazut fraiere? sa moara mata in chinuri daca nu are vreo 10 metrii bah) Si foloseam substante dopante exotice gen "colarece", sau "enghetata", pt a obtine rezultate cat mai leonardodicapriene. Interesant cum am trecut de la o intrecere asa puerila la una care pune mai mult accent pe identitatea noastra de mascul. (I-ai tras-o fraiere? I-ai ciufulit oleaca papardeaua? Ai frecat-o la gaozar?) Cand nu sunt gagicile, ne mai intalnim noi seara la o bere rece sa phlegm-uim in amintirea vremurilor bune.
A - Nu am avut intentia, nimic nu a fost calculat B - Nu a fost nevoie, te pricepi foarte bine A - Oare? B - Nu m-am indoit nici macar pt o secunda A - Pacat A - As fi dorit ca lucrurile sa fi fost diferite B - Nu prea mai e loc de regrete acum A - Esti rece B - E frig A - Stii la ce ma refer ... A - Cateodata ma gandesc doar la ce va urma B - Liniste, desigur
Un sunet singular, apasator si profund. Nu te-ai astepta ca ceva asa de minimalist sa-ti implice o scara atat de mare de emotii. Si totusi, ma trezesc la costum, la balconul unei cladiri inalte, admirand posesiv intensitatea culorilor strazii ude de dupa o ploaie de seara. Mainile ferite de frig, respiratia greoaie, privirea atenta. Lumina dinauntru e calda, imi adoarme perspectiva. Ma intorc, raspund cu un zambet la un altul, sprijinindu-ma de balustrada uda. Mi se intinde un pahar de sampanie, il cuprind si absorb insetat tot ceea ce ma inconjoara. Sunt acasa, citesc scarbit eticheta tragand moale dintr-o tigara. Astept. Ma las prada gandurilor inchizand ochii. Simt totul in preajma mea. Scot un sunet infundat cand expir, o soapta innegrita, cu un destinatar intangibil. Fumul danseaza in fata mea. Suflul il intrerupe deseori, oferindu-i o directie precisa. Nu reusesc sa deslusesc umbrele, dar forma lor imi schiteaza un zambet pe buze. Intr-o gradina inflorita. Pe o canapea. Astept ploaia calda si zambesc spre cer. Sunete. E atat de placut incat transforma realitatea din jurul meu, sincronizand-o cu mine. Se imprima in mintea mea. Pentru cateva secunde sunt eu.
Open minded business. No more shitless smalltalk. It strikes me more and more on "an idle tuesday" that my paranoia is gaining ground on me. It's reasonably efortless to lose it in these conditions. It just sneakes up to you, trying to convince you to take that very last step over the edge, where all your fears lurk in the darkest dark. I mean look at me, afraid of admiting that what I fear most is being alone with myself, that I would just give in to those thoughts. And that's what I'm actually achieving, complete isolation.
Prea tarziu pt un blog. Prea putina voie buna si imaginatie spontana. Mult stres si sanatate precara. Maldarul de servetele mucuite de pe birou ma impiedica sa vad ce scriu. Un alt stranut si continuam. Inainte nu eram asa. Stateam cu orele pe afara intr-un frig inabordabil, incalcand orice bun simt in materie de raceala. Si supravietuiam. Raceala parea sa ma surprinda in locurile cele mai calduroase posibil: langa soba la bunica, pe plaja la mare, vara in amiaza etc. Un lucru imi era cert, cand toti fiind raciti, isi lansau mucii intr-un dans al microbilor, eu paream a fi imun. Cand, in schimb, toti se bucurau de fluxul de aer care le revigora caile respiratorii, eu sugeam aer prin buci, la cat de varza eram. Asa eram eu, mai necomformist. Anii trec, lui Gabi ii cedeaza un plaman (a nu se lua in serios) , si incepe sa raceasca si el dupa turma. Date Tehnice: Facand o estimatie, 22 pana la 189 de milioane de zile de scoala sunt pierdute anual din cauza racelii. Ca consecinta directa, parintii pierd 126 de milioane de zile de munca pt a le dedica copiilor bolnavi. Adaugand acestea la cele 150 de milioane de zile pierdute de angajatii care sufera de raceala, impactul economic total al lipsei de angajati din cauza directa ori indirecta a racelii se estimeaza la peste 20 de miliarde de dolari. (sursa:wikipedia) Date Tehnice 2: Timpul care mi-a luat sa scriu acest post, 892 milioane de persoane s-au imbolnavit de raceala, s-au suflat 340 milioane de nasuri, si s-a racit o relatie. (sursa... uhmmm...) Sa aveti grija...
Noua nu ne pasa daca e adevarat cand punem banii jos, nu credem cuvintele, ne place doar cum suna. Se comporta de parca am fi idioti, ne mint in fatza, poate suntem idioti, le cumparam oricum. Trag toate povestile cand inhalez, acea mica particica de moarte. Si totul ceea ce se spune are adevarul intortochiat, intr-atat incat nu pot avea niciodata destul din ceea ce vreau. Pentru ca desi suntem constienti ca e totul doar un mare bluff, ne aprindem o alta tigara, ne doare in pula. E doar ca o tigara, e doar ceva ce fac, din cand in cand dar intre tine si mine, nimeni nu e cu adevarat fraierit, nu vreau adevarul, vreau sa ma simt tare.
Acum
Cineva acum isi paraseste apartamentul, uitandu-se la strada, intrebandu-se unde e masina lui. Cineva intr-o masina, oprit la un semnal. In fatza unui restaurant holbandu-se prin geam e cineva cu unghia printre dinti care ar avea nevoie de o periutza. Cineva e la coltz care are nevoie de o geaca, a futut jumate din banii de chirie intr-un bar. Acum trebuie sa mearga, 14 izolate, doar pt a lucra intr-un magazin de la care tocmai urmeaza sa fie dat afara. Cineva acum pare foarte obosit, cu ochii in monitorul de la laptop incercand sa ii vina o idee. Cineva, de partea cealalta a strazii, debia a scris lucrul cel mai inspirat de vreo saptamana incoace, dar prietenul ei cel mai bun scuipa sange in chiuveta, nici nu poate sa sa gandeasca ce s-a intamplat, se simte asa confuz, stie ca pare totul nasol dar nu poate face nimic, ma intreb cum ar fi sa fiu in papucii lui.
Inhalez totul, de la fereastra unei camere, maine voi pleca, nu stiu cand ma voi intoarce, dar in lumea asta totul se poate schimba de la un moment la altul.
Saptamana ireala. Zici ca am aterizat intr-o realitate paralel de paralela. Simtul de singuratate prea familiar se atenueaza pe zi ce trece, lasand locul constipatiei sentimentale. Ma trezesc experimentand o multitudine de senzatii noi neavand nici cea mai perceptibila reactie la acestea.
Cuvinte mari, fapte mici, problema iremediabila. Job, cursuri, razvratire adolescentina, intoleranta la miscare, declaratii tarzii, totul pe banda rulanta si totul impreuna cu niste "cheese and chips" pe deasupra. Plec la Paris peste 2 luni, nu stiu de ce, nici macar nu a fost visul meu sa merg vreodata acolo. Prea turistic, prea trendy, prea poetic. Bleah. Merg ca merge toata lumea, merg pentru ca e visul altcuiva.
Daca as fi cu adevarat abandonat, s-ar intelege cum ca ma plang, insa asa e parca as intruchipa stereotipul metrosexualului, cu sentimentele lui zbrobite si cu lipsa de iubire care ii infesteaza existenta lipsita de semnificatie. Pe unde mai pui ca, mai nou, cica sarut si foarte bine.
Ieri noapte, in jur de ora 12. Ca de obicei incercam sa imi stimulez imaginatia in a ma purta periculos de aproape de somn. Deodata mi-a revenit in cap o amintire extrem de aleatorie.
Pornea totul de la faptul ca exista in trecut un numar foarte mare de persoane care nu erau in stare sa-si programeze singure ora afisata pe display-ul vhs-ului de acasa, care ramanea etern pe 00:00. Imi amintesc cum vhs-ul meu nu era un vhs oarecare ci parca era iesit dintr-o alta epoca, neaducand cu nimic altceva. Display-ul era complet din plastic transparent, pe intregimea caruia puteai sa citesti toate simbolele posibile imaginabile (acum ca ma gandesc, semanau tare mult cu alea de pe mana lui Predator). In partea inferioara nu exista nimic, doar o bucata lunga de plastic crem, dand senzatia de aparatura de prin anii 70. Ceea ce eu pe atunci inca nu realizasem, era ca bucata aia de plastic, era o portita, odata data la o parte, dezvaluia un numar infinit de butoane, cu nimic scris direct pe ele... ci fiecare cu o eticheta in germana deasupra lor (vhs-ul era sharp... publicitate gratuita). Dupa cum bine stim, germanii nu sunt cei mai tare in a prescurta denumirile. Imaginati-va cum e sa scrii deasupra fiecarui buton inghesuiat denumiri de genul "absturnakraufenzight". In fine, jucandu-ma cu el, desi in epoca aia familia il trata ca un obiect sacru, am descoperit cum se programa ora evitand sa aflu ce faceau restul chestiilor de pe el care, nu glumesc, erau in numar de minim 50 (manere, butoane etc). Telecomanda era la randul ei extraterestra. Luand in considerare faptul ca pe vremea aceea, telecomenzile era la fel de rare ca faina pe timpul lui Ceausescu, era un obiect de arta. Parintii mei o tineau permanent intr-o pungulitza de plastic, care facea din orice incercare de a apasa vreun buton oarecare, un esec. Daca aveai curajul sa o scoti din pungulitza, ceea ce eu faceam doar in lipsa parintilor, puteai sa vezi un corp metalic crem, de aceeasi culoare cu vhs-ul. Pe suprafatza telecomenzii, butoanele nu aveau forma cu care sunteti obisnuiti azi, ci era lungi si subtiri pt a ingadui inginerului german sa mai inghesuie el un "hopfarkrauzeigt" deasupra fiecaruia. Problema evidenta fiind, ca daca nu reuseai sa tintesti direct in mijlocul butonului (aproximativ, ca chestia in sine rezulta imposibila pt un amator), ramaneai dezamagit cum totul ramane neschimbat. Nici materialul din care erau confectionate butoanele nu e cel folosit in prezent, ci un plastic tare la atingere, maro inchis.
Revenind la vhs. Vhs-ul a continuat pe parcursul anilor sa ma uimeasca. Cifrele afisate pe display-ul enorm in functiune, nu semanau nici pe putin cu alea afisate in stand-by (ohhh da... avea si stand-by). Nu am reusit sa deslusesc pana in ziua de azi ce fac toate butoanele alea, ci in schimb, am descoperit ca in partea extrem dreapta, sub o pelicula de plastic inchis la culoare, se afla o alta serie de butoane super secrete, negre la culoare (spre diferenta celorlalte care sunt de culoare gri). Nu am avut pana in ziua de azi curajul sa le ating, de frica de a nu redirectiona vreo raza apocaliptica inspre pamant.
Voi incepe sa citesc o carte... Se numeste "100 colpi di spazzola prima di andare a dormire" ceea ce se traduce prin "100 de mangaieri de perie inainte de a merge la culcare"
Recensia prezinta cartea in felul urmator: "16 ani, un jurnal, descoperirea unei noi si diverse lumi: propriul corp adolescentin, calatoria spre autocunoastere, folosindu-se de sex, dorinta de a obtine acel sentiment imposibil de obtinut, iubirea. Si apoi iluzia de a-l gasi in multe paturi, in multe corpuri, in case necunoscute cu barbati care nu o iubesc. Pentru Melissa totul incepe cu prima ei data: in momentul ala intelege, sau crede ca intelege, ca barbatii nu vor sa guste esenta unei femei, ca nu sunt in stare sa iubeasca in lipsa corpului. De asta Melissa dedica propriul corp oricui il cere, de asta spera ca cineva, uitandu-se in ochii ei, va observa setea ei de iubire, ajungand insa intr-un tunel intunecat si murdar, de umilinta si durere, in care va risca sa piarda pt totdeauna ceea ce ii este ei cel mai pretios: ea insasi. "
E scrisa de Melissa la 17 ani. In spatele evidentei campanii publicitare avand ca scop principal acela de a provoca publicul, de a crea scandal si interes, se afla o poveste adevarata, intriganta, familiara. Incerc sa descopar ceva citind cartea asta, sa imi fac o parere, lasand prejudecatile la o parte, incercand sa inteleg. Voi reveni cu detalii.
1. Eu sunt extrem de recalcitrant cand vine vorba de conversatii matinale. 2. Eu sunt persoana care iese pe ploaie fara umbrela, fara vreun motiv anume. 3. Eu sunt permanent plictisit, majoritatea timpului de propria mea persoana. 4. Eu sunt fascinat de granitele prostiei umane. 5. Eu sunt unul dintre produsele dragostei dintre parintii mei, probabil nu cel mai reusit. 6. Eu sunt totdeauna un pas in spatele modei, motivul fiind lipsa de fonduri. 7. Eu sunt un mare fan a cartofilor prajiti, veniti la tata. 8. Eu sunt simultan oaia neagra si cea "alba" a familiei, depinde de vreme. 9. Eu sunt ceea ce imi propun sa fiu, asta daca nu ma plictisesc pe parcurs. 10. Eu sunt un fumator ocazional, probabil fondatorul acestei cateogorii de persoane. 11. Eu sunt major in majoritatea statelor din lume, peste putin timp si in toate statele Americii de Nord. 12. Eu sunt apolitic, nu reusesc sa disting stanga de dreapta. 13. Eu sunt extrem de greu de impresionat si totodata, foarte naiv. 14. Eu sunt infometat in momentul asta. 15. Eu sunt permanent indecis, fiecare decizie va comporta un regret. 16. Eu sunt singura persoana in stare sa ma ajute. 17. Eu sunt somnoros, in momentele cele mai putin indicate. 18. Eu sunt persoana potrivita la momentul nepotrivit. 19. Eu sunt candidatul numarul unu cand vine vorba de baut. 20. Eu sunt, am fost si voi fi Gabriel.
Treceam cu "gasca" (a se citi in orice fel vreti) prin centru. Noi, marii adepti ai NOS-ului, aveam la dispozitie 43 de cai amarati, cu coastele la vedere. Eu... cu ochii pe geam.. afara, putin cocosat, aveam mana la ochi de rusine, in timp ce nenea soferu' isi arunca reactiile hormonale inspre masina care circula langa noi. Claxonul se pare ca e un bun mod pt a atrage atentia, din pacate nu doar a domnisoarelor din masina de dinainte, ci si a o multime de alti soferi, mai putin indulgenti din natura.
Imi venise o idee "Silviu, fa si tu o chestie inteligenta, intra in ele, pune-te de acord pt daune si asigurare, ca sa te poti duce acasa la maica-ta sa ii zici: uite mama, am facut rost de numarul lor" Se pare ca ironia nu mai e asa la moda cum era inainte.
Revenisem in cartier, era doar 12, si incepuse sa ploua. "Baieti, eu v-am lasat" Mainile in buzunar. Tot cocosat, simteam picaturile cum imi trec prin haine. Ma indreptam spre casa.
12 ore dupa
Oarecum treaz, in zig zag spre bucatarie. "Stii ca ne-au spart masina ieri noapte?". Incercand sa par minim revoltat "Serios?" "Da... si au luat toate cd-urile... in afara de alea cu muzica populara a lui taica-tau" Mi-am retinut cu greu rasul.
Revenind in viata cu un asa numit post razbunator. Un ecou spart de cuvinte pe care scuip cu vehementa. Ma tot intreb daca poti avea o relatie cu cineva care reprezinta transpunerea fizica a tututor senzatiilor tale cele mai intunecate. Un cineva care sa iti impinga limitele la nesfarsit. Sa te faca sa te schimbi in incercarea continua de a te adapta stilului bolnav de viata pe care il urasti. Si daca o astfel de relatie exista care sunt sansele ca sa rezisti in asteptarea perpetua a schimbarii? Mergi inainte in suferinta ta reprimata nefiind sigur ca vei putea umple vreodata golurile enorme de incredere?
... si ce dracu' te mai faci cand tie nu iti pasa numai de sex?
si adaug
... si ce dracu' te mai faci cand ecoul spart suna a adevar, dar actiunile sunt determinate sa-l distruga?
Cum draq sa explic senzatia aia de libertate? Nu stiu, probabil trebuie sa duci lipsa ei pentru a o intelege. Viata ta trebuie sa aiba un sens propriu, implinit si integru. Daca insa nu esti o fiinta perfecta, inca mai ai o sansa la senzatia aceea. E mai mult decat fericire, e o perfecta simbioza cu totul. Sunt cateva secunde, nu mai mult, in care sensul capata forma, fata ta se lumineaza, visele ti se aprind, aerul din plamani se purifica. Pana aici, totul abstract. Dar e vorba si de o componenta reala. Amintirile si planurile de viitor se contopesc, traiesti pentru clipa aia, pentru tine. Nu te simti aceeasi persoana ci altcineva. Ti se urca un mic fior pana la creier, ca si cum l-ai clati cu mojito. Nu e senzatia familiara de frig ci un impuls electric care iti blocheaza fatza in pozitia "zambet". Ochii tai reusesc sa cuprinda mai mult, si trimit totul creierului tau in reluare. E vorba de un climax ascendent de senzatii, toate impreuna pentru fericirea ta infinita.
O noapte racoroasa dupa un dus fierbinte. Pot vedea aburi iesind din mine la lumina monitorului. Presimt o viitoare raceala. Bajbai pe intuneric ca un retardat. Dau peste obiecte ale caror prezenta nici nu aveam habar (prezervative?). Cateva sunete oribile ma fac sa ma opresc. Stau neclintit in mijlocul beznei sperand sa nu mai provoc daune. "E oki Gabi, o sa iesi nevatamat si din peripetia asta" De ce nu regasesc nimic familiar in tot ceea ce ma inconjoara? Deodata o voce dulce imi sopteste "acum ii poti deschide" O fac incet. Totul capata un sens.
Afara ploua incet, totul devine stralucitor, mii de luminitze isi recunosc reflexia in asfaltul umed. Stau si ma uit spre cer, chiar daca am ochii inchisi, reusesc sa simt. Cu prima respiratie, aerul imi invadeaza plamanii intr-un mod haotic. Impreuna cu el, speranta, luminitza aia de peste drum, care imi lumineaza fericita strada.
Bine ati venit in lumea mea. O cladire cu multe incaperi iluminate in culori diverse.
Bifezi F cand ti se cere sa indici sexul? Gandesti totdeauna ca trebuie sa fie ceva in neregula cu cantarul tau? Putinele complimente care le primesti iti sunt adresate pe intuneric? Eczemele cele mai exotice sunt prietenele tale de copilarie? Privesti produsele cosmetice cu frica? Parul de pe maini, picioare si subrate ti se pare feminin? Ochelarii tai pot opri gloantzele? Crezi ca cuvantul "ginecolog" se refera la un trib african? Igiena personala pentru tine inseamna sa folosesti mostrele de sampon de prin reviste?
In caz ca ai raspuns afirmativ la prima si la oricare alta intrebare: Peeerfeeect. Inseamna ca sunt idealul tau in viata. Inseamna ca folosesti sau deja te-ai folosit de propozitii de genul: "Buna Gabi" "Pot sa ma asez langa tine?" "Ce cald e afara nu crezi?" "Vrei sa mergem sa bem o cafea?" "Daca vrei iti dau eu toate notitele de la cursuri" "Ti-am tras la xerox intrebarile de la examen in caz ca aveai nevoie" "Poti sa treci pe la mine pe acasa daca vrei, poate ne uitam la un film" "Pot sa urc pana sus la tine?"
Concluzie: ma plac toate uratele... mai am putin si mi se face un fan club online, si o sa fiu pus la bookmarks impreuna cu site-urile 3se si Animal x. Si nu domnisoarelor urate, nu e nevoie sa panicati, nu ma cred fat-frumos, e doar vorba ca dispuneti de o calitate fainoasa: sunteti nasoale rau tare. Exceptiile exista.
Sa ridic praf in aer... sa fac o furtuna de nisip. AAAAAAAAAAAAA Sa ma fut in tot. Irosesc timpul ca pe bani. Nu ca as dispune de ei. Sunteti prea buni cu mine. De asta am deliberat impreuna cu coaiele sa imi dau drumul peste suprafatza lunara pe care o numiti fatza. Aplica mainile aici si tine-te bine, reculul s-ar putea sa te lase fara 4 din cele 5 simturi. Nu imi permit sa iti iau vederea, vreau sa iti vezi moartea live. Sa apesi disperat pe PAUSE si singurul lucru care sa reusesti sa blochezi este zambetul pe fatza mea. Exact... imi gust placerea. aaaaaaaaaaaaa
PROVOACA-MA... ASTA ASTEPT Jugulara ta este pe meniul meu de mult timp, astept doar momentul potrivit.
Avand in vedere cum asta lipsea totalmente din repertoriul meu stilistic am sa imi introduc idea in modul cel mai lipicios posibil. Stau si observ o linie cum se tot misca pe suprafata ecranului dand nastere unor litere, cuvinte, si intr-un final unui sens. De data asta simt nevoia doar sa povestesc ziua de azi. Ma trezesc la noua jumatate dupa repetate incercari de a o face mai inainte. Asta se intampla cand ma culc la 2 si ceva. Am nevoie in mod normal de 12 ore pt a-mi revine. Examen la engleza peste o ora exacta. Nu am motive pentru a ma mobiliza. Fac putin pana la facultate, asa ca imi trantesc curul pe scaunul din fata pc-ului. Nu am invatat niciodata in viata mea pentru un examen la engleza, ar purta mai mult ghinion decat daca as trece, intr-o vineri 13, pe sub o scara in timp ce o matza neagra se pisa pe adidasii mei albi preferati. Nu obisnuiesc sa iau micul dejun, dar fiind pana la urma o ocazie speciala imi arunc o farfurie cu lapte in fatza computerului dand un nou sens expresiei "lapte peste tot" (asemanarea cu expresii sau situatii reale exclusiv cazuala si aleatorie). Sterg cu dosul palmii laptele de pe monitor si tastatura. Zece si zece, shit e tarziu. Ma incalt rapid si tai-o pe usa. La iesire din bloc o matza se uita afara. Ajung in 5 minute la facultate. Cu o respiratie foarte greoaie. Deja o profa incepuse sa citeasca lista, shit. Dupa ce aud niste numele care avea in comun litera initiala "bun... mai e pana la mine",ma pun sa glumesc cu niste colege de cursuri. In incercarea mea de a socializa, pierd niste informatii esentiale despre cine trebuia sa intre in clasa pt a sustine examenul, asa ca le salut rapid, ma pitesc intr-o coada oarecare care intra si urmatorul lucru care il stiu e ca am o foaie de hartie in fatza. 95 de persoane in sala. "Write you name and student code. Starting with.. now... you have exactly 90 minutes for your exam papers" 20 de minute dupa aia terminasem. Inca 20 de minute si scrisesem toate raspunsurile pe foaia de raspunsuri. Nu puteam sa plec pt inca 50 de minute. Am inchis ochii. Un tip englez din garda se sperie, vine rapid la mine "you're already done? you should have brought a pillow". Terminasem primul. Ii zambesc fals "Yeah, probably". Se termina, ies afara plictisit, ma intalnesc cu Natalia, aflu ceea ce vreau sa stiu (anul viitor dau antropologie, sigur). Dupa aia mi se rupe filmul pt cateva ore. Ma trezesc pe canapeaua mea de acasa, e seara, fuck trebuia sa fi invatat azi. Dar iar imi trantesc curul la pc, cu o anumita senzatie nasoala in stomac. Ea e la sauna inca, restul invatza sau sunt offline. Caratteristiche morfosintattiche. Sa ma fut in ea lingvistica. Trag o privire spre monitor. Are un avatar si un status care stie ca ma deranjeaza. Trecem peste. Nu ma impun de obicei, dar are tendinta de a intrece limita. Termin de invatzat. Am si ochii dereglati de la cate priviri am tras la monitor. Se uita la un film. Ma duc sa mai vorbesc cu taica-meu, sa nu zica dupa aia ca nu il baga in seama lumea. Mananc. Si urmaresc linia asta cum se misca... si astept sa se termine filmul
E atunci cand privirea ta se indreapta in sus in incercarea de a te atentiona asupra caderii de bucatele de var care atarna periculos de tavan (uite varul, nu e varul). Esti tanar, ce draq iti pasa daca e ocupat la baie. Oricum stii ca Sprite si urina au absolut totul in comun cand puse intr-o sticla verde. Se pare totusi ca baietii din camera cealalta au ceva de comentat despre gustul ciudat. Diriga promisese discoteca, iti creste pulsul doar gandindu-te. Nu cunosti cladirea, din cauza ca acolo stau fetele, off limits. Muzica se aude de afara, mii si mii de watzi ... scrisi pe sticker-ul care acopera difuzoarele futute de la un casetofon cu manivela. "De ce totusi nu incercam sa dam jos alea... poate se aude mai bine" Nu e bai, fete sunt, caldura e si Celine Dion, cu vocea ei distorsionata de la motorasul futut al castofonului, canta despre cum inima ei va merge inainte. Te incingi in dans. Dar apare domnisoara cu pricina. Strangi instinctiv putin buzunarul. E inca acolo. O aluna.
De ce simt asa familiara o melodie care ridica in slavi joint-urile si Maria in general? Imi place baza melodiei, un ceva intre un beat slabut de hip-hop si niste acorduri de chitara. Doar astea 2 elemente reusesc sa ma duca cu gandirea la o dimineatza rece la mare, cu un pulovar gros pe mine, pantaloni scurti, si niste slapi in picioare. Dimineata la rasarit, nu poate fi seara.
Simt nisipul intre degetele de la picioare si sub fund. E asa de rece acum. Senzatia e ireala, nu aud altceva decat melodia asta. Nici marea, nici lumea, nimic... doar melodia. Pentru ca defapt locuiesc intr-o cutiuta, lumea mea se rezuma la o imagine sublima si la un beat slabut. Reusesc sa ma vad. Strang putin ochii, e lumina de vina. E lumina in ei. Eu fumez. Parca scuip fumul in scarba sa nu il vad in fata, sa ma pot bucura de imagine. Imi dorisem de mult niste timp pentru mine singur, sa imi amintesc cine sunt, nu ca as putea afla insa e comoda idea. Putin au sansa sa ma vada asa vreodata, din cauza ca e momentul meu, in care pot admira lumea din jurul meu si pe mine insumi. Am terminat cu tigara. Buzele imi sunt uscate. E de la vanticelul care bate... si de la soare.
De data asta scenariul se schimba. Sunt in camasa, pantaloni de stofa si pantofi. Cravata e desfacuta. Stau la umbra unui copac si ma uit in sus. Tot la soare, printre frunze. Verde. Langa mine e o sticla pe jumate terminata. Simt alcoolul din sange. E o ameteala placuta, ma face sa zambesc prostesc. Nu e ca sa uit ci ca sa ma faca sa inteleg. Miros bine, parfum scump dar nu e doar ala. Pur si simplu miros bine desi fiind nebarbierit dau o impresie diferita.
Sunt in pat. Simt nevoia de libertate, de miscare insa nu imi pot lua ochii de la fereastra. Privire pierduta inspre soare. Tigari peste tot. Sunt foarte relaxat dar mi-e putin frig. O strang putin mai tare in brate. Ma incalzeste. Zambesc. Respir la intervale lungi de parca nu as respira deloc. Inchid putin ochii. Caldura isi face efectul. Ma ia somnul. Somn dulce Gabi.
Frica in principal. Urmata de putina indecizie piparata, care creaza condensatie pe creier. Sentimentele sunt de vina, sursa fricii, nu intr-atat ele cat posibilitatea de a nu fi prezente in gandurile si inima persoanei dorite. Vina este impartita intre iluzii, vise neimplinite, greseli si dezamagiri. Incerc sa ma exclud, sa nu fiu implicat in toata povestioara asta insa eu sunt personajul principal, a carui frica se traduce... Ma uit la ea, se incrunta putin incercand sa citeasca un mesaj, pierduta intr-o lume proprie a ei. Daca doar si-ar da seama, cum ii urmaresc subtil miscarile, senzatia care mi-o provoaca, intensitatea cu care imi iubesc visul. Nu intelege asa multe lucruri care as dori sa i le transmit, dar e mai bine asa, altfel as simti cu adevarat frica, frica care insa dispare cu o clipire de-a ei. Cand isi da intr-un sfarsit seama ca ma uit la ea, imi trage o privire foarte dulce si isi deschide buzele."Ce e mai mamicule?" ... Totul
Un croseu de dreapta. Prea rapid. Esti la pamant. Scuipi sange. Te vei ridica sa mai iei o lovitura. Tipa pana iti vor imploda plamanii. De unde ai curajul asta? Fata ta se uita cu ochii in lacrimi la tine. Uita-te la mine! E pentru tine. Am nevoie sa tii minte un lucru. Tot ce conteaza ... Esti din nou la pamant. O noua greseala din partea ta. SCOALA-TE! Nu mai simti nimic... E timpul sa inchizi ochii pt ultima data ...
Si cum nimic nu e gratis in Romania (poate doar mila...ti-ai gasit), am sa cer o taxa ca sa arunc cu cacat in stanga si in dreapta sa vedem daca se prinde de careva. Sunt nervos... cred ca trebuie sa specific asta. Un motiv in afara de niste suc pe tricoul meu preferat cu powerpuff girls as avea, si anume ca as vrea sa ma imbat, sa ies in strada si sa incalc fiecare regula din codul penal, cu scula afara si la vedere (la raport sa traiti). Prea multa lume falsa, prea multe vise, esti prea mic ca sa te bage lumea in seama. Te trezesti intr-o zi cu sufletul asa de strans incat zici ca a tinut un an intreg lamai in gura (pune niste zahar deasupra poate ajuta). Si nu mai poti respira, nu e lipsa de aer, ci de vise, esti o leguma in devenire ... pun pariu ca asta ti-ai dorit de mic copil. Stai calm, iti spun eu, poti face doar un lucru, sa inghitzi totul in sec, sa simti cum colturile taioase ale realitatii te perforeaza pe interior (buna ziua, biletele la control). Nu va dau sfaturi, nu am pretentii dintr-astea... pentru asta i se scoala totdeauna unuia mai breaz ca mine. Si ascult house, si ma tot gandesc ce s-a golit muzica asta de orice simnificat... doar niste beat-uri goale pt lume goala pe dinauntru (imi place house-ul). Cat despre mine, cea mai mare greseala a mea in viata asta a fost faptul ca am fost prost la tot pasul. Va doresc copii cu ochi albastri si cu o inima de aur sa pot scoate ceva pe ei la amanet (52,0679 RON gramul de aur). I'M RICH BITCH !
E atunci cand ajungi la destinatie, doar ca sa descoperi ca paradisul hotelier din povestirile profilor e mai degraba un ex-buncar de pe vremea comunismului, nefolosit din motive igienice. Si totusi te trezesti cu o aluna in buzunar: "Cum a reusit sa ajunga acolo?" Tragi o privire aparent urata inspre vinovata, cu unicul scop de a-i urmari linia zambetului.
In secunda urmatoare te trezesti ca iti ies aburi din gura, si creierul nu reuseste sa focalizeze prea bine prezenta ta inauntrul cladirii "Ba sa-mi bag pula, era mai cald afara". Cunostintele nelimitate la matematica nu te ajuta nici ele, avand in vedere ca nu reusesti sa imparti 2 paturi, o cheie, si o batista cu care ar trebui sa se inveleasca, la 5 persoane. Avand in vedere ca e imposibil sa fii asa de idiot, dai vina pe faptul ca ti-a inghetat pe alocuri creierul.
Nu iti faci probleme, prima noapte somn, a doua discoteca. Te "trezesti" ca ai cazut in pat cu alti doi, care printr-o democratie prestabilita au decis sa-si bage in cur batista aia si sa te lase tremurand pe un colt de pat. Sustin ca le este frig, de parca tu ai fi ursu' de la coca-cola. Te lupti eroic pt patura, si dupa o apropiere excesiva de ei se reinstaureaza linistea. Nu pt mult timp insa, din cauza ca incepi sa strigi pe un ton neincrezator cand simti miscare langa tine: "GRASULE CE PIZDA LU MATA FACI? DE CE ITI DAI JOS PANTALONII?!?!?!"
Don't tell me what to do, and who the fuck are you ? Don't tell me what to play, I'll say what I will say Don't tell me how to hear, or what the fuck to wear I've got my own idea, and I don't give a care ...
... de cand nu am mai facut sarbatorile de iarna acasa. De cand nu am mai avut brad. De cand nu am mai vazut Romania sub zapada cu ochii mei. De cand nu m-am mai trezit bucuros de Craciun. Prea mult timp. Lucrurile se vor schimba anul asta...
Il vom avea drept personaj principal pe nenea "subiect".
Oki, sa zicem ca acest anumit "subiect" isi petrecea o dimineata plictisitoare singur pe balcon. Singur, in pijama, cu slapi in picioare, tot arunca priviri pe geam (zici ca eram internat la vreun spital). Evident, nu putea sta la nesfarsit acolo, asa ca s-a gandit sa se intoarca la viata lui plictisitoare. Inchide geamul. Din greseala da peste un borcan plin cu prenandez (destinul fatal i-a pus borcanul in cale; ori ala ori maica-sa, nu stiu).
Pe nevrute, uimitor se creaza pe jos doua balti separate, cu prenandez. Balta A - pe care o voi numi generic "Balta" (originalitate at its best); Balta B - care va lua numele inselator de "baltica" si care va juca un rol foarte important in povestea asta. Ce credeti ca va face subiectul nostru? Va incepe sa curete frumos totul de pe jos totul, lucrul cel mai normal.
WRONG. Va face intalnirea baltii mici cu un chibrit aprins. (ce vreti mah? aveam 12 ani, eram curios, don't judge me) Ca sa vezi, prenandezul e extrem de inflamabil. Cred ca intelegeti in ce directie se indreapta povestea. Intamplarile urmatoare, au avut loc intr-o succesiune rapida.
Baltica ia foc, in secunda urmatoare, uimitor si aia mare, facand un foc de un metru inaltime care permite si perdelelor sa ia foc. Eu incerc sa sting focul cu piciorul. Imi ia foc slapul. In timp ce sar disperat intr-un picior sa sting slapul, imi iau foc pantalonii la baza. Ca un geniu, iau primul lucru la indemana, sa incerc sa sting focul, un geamantan. Evident, prenandezul se lipeste si de geamantan care la randul lui ia foc. Si mai reusesc sa si frec geamantanul de mine, incat sa imi dau foc cum trebuie la pantaloni.
In momentul ala observ o galeata plina cu apa langa mine (..........)
Inainte de a se intoarce mama subiectului nostru de la servici, acesta reuseste sa stearga totul de pe jos, sa curetze urmele de fum de pe tavan, si sa decupeze din lungime perdelele.
"... Gabiiii ... de ce e geamantanul plin de prenandez?"
*Sper ca am reusit sa mentin identitatea subiectului ascunsa, nu de alta, dar nu doresc sa stie lumea ca sunt eu.
Poate te numeri printre norocosii aia... Stii tu, poate esti unul dintr-aia care se trezesc intr-o sambata dimineata somnoroasa cu soarele care mangaie spatele iubitei lor. Daca asta e cazul... incep sa ma indoiesc, intr-o masura proportionala idiotenii tale, de inteligenta ta. CE FACI BAH LA COMPUTER??? MARS MA IN PAT SI IA-TI IUBITA IN BRATZE !!!
James Joyce, sunt sigur ca numele nu va spune prea mult. A constientizat ceva caruia i-a dat numele de "Flow of Consciousness" un fel de procedura literara care consta in a da liber frau gandirii.. si a scrie ca atare. In alte cuvinte scria ceva de genul: "Ce misto e dimineata asta flori cer oare ce face femeia cu rufele pete pe ele nu ma pot decide daca sa fug" scriind gandurile... cum i se nasteau in cap.
Stiu ca modalitatea mea de a scrie se incadreaza oarecum in gandurile lui Joyce (ex ma adresez persoanei a 2a sg in primul paragraf, si a 3a plural in al doilea paragraf) dar faza e ca incerc sa evit cat mai mult chestia asta.
Mai vroiam sa mai adaug ceva... dar ramane pt alta data. (o mie si una de povesti - Acum sunt o printesa musulmana... omg)
Dovrei smetterla con questi tentativi inutili di fac colpo sull'inteletto della gente. Non ne vale la pena. La cosa a cui dovrei dare più importanza in questi momenti di drammaticismo gratuito è ...
E atunci cand mergi in autocar, te uiti pe fereastra si esti intr-o asa pozitie in care te tot lovesc fotonii peste muie, si in loc de culori incepi sa visezi monocromatic. Acelasi peisaj obositor, aceleasi campuri de grau care pierd din culoare pe zi ce trece, aceeasi poveste auzita de mii de ori - DA MAH... STIU CA FLOAREA SOARELUI SE INTOARCE DUPA SOARE!!! - doar ca mintal iti retragi cuvintele, evidenta contrariului e iritanta, poate o fi floarea soarelui handicapate... ca soarele se ranjeste de pe la spate (v-am spart florilor).
Pana si alunele astea isi pierd rostul, lovesc, cazand parca din ceruri... alune??? wtf. Te intorci rapid cu injuratura debia scoasa din cuptor... te opresti. Ceea ce spatarul iti permite sa percepi este un ras de fata, si acel parfum... apoi un ochi, doi, numarul e irilevant, sunt albastri si mari... esti sigur. Zambeste... Sau poate e doar imaginatia ta...
Cand o spui se creaza un intreg. Pana si sunetul care naste din miscarea buzelor isi percepe ecoul in vid. Timpul se opreste atat incat sa iti permita sa strecori nu cuvinte, nu, ci inima ta. Vocea nu iti apartine, are o viata proprie. Fragmente. Apoi liniste. Ridici acei ochi din care cuvintele refuza sa dispara. Citeste-i!
Totul trebuie sa aiba un inceput. Fara dramatizari ulterioare voi trece direct la subiect. Totul incepe atunci cand neuronii aia ai tai trec printr-un stadiu neobisnuit de stimulare numit activitate celebrala careia ii multumim - saru'mana - pentru ceea ce mai tarziu va deveni o IDEE. Pentru cei care nu inteleg... gasiti totul la pagina 247 al manualului "Ideas for Dummies". Si cum actioneaza cineva in cazul relativ fericit descris anterior? Pai poate reprima cu usurinta dezvoltarea acestei idei citind cu atentie data de ambalare ale unei eventuale bauturi superalcoolice - recomand vodka - sub influenza acesteia desigur, OOORRRIIII scriind pe blog.
Am eliminat din start motivele pseudo-sentimentale motivandu-mi alegerea pe baza evidentei existentii a acestora. In alte cuvinte: cand te doare ceva, te apuci si freci tastatura in fata si in spate sperand ca ceea ce faci nu e pedepsibil in fatza cuiva de acolo sus (nu strica sa iti faci o cruce). Sper ca cineva sa va intepe de zor papusile voodoo cu scopul de a va tine pleoapele deschise.
About Me
Gabriel
Va pot doar dedica cateva randuri cu speranta ca puteti macar citi intre ele.
