Ganduri obsolete

X + Y=Z
Trecusera 2 ore de cand ma urcasem in autorcarul acela spre Bucuresti. La Constanta fulguia timid cand plecasem. Inainte sa ma urc, o luasem pe X fugitiv in brate, asigurand-o ca va fi bine. Fara drama, poate extenuat sentimental dupa o saptamana incarcata cu stari aleatorii. Simtise ca ceva e in neregula si nu a ezitat sa-mi atraga atentia.
Ce-i drept, era ceva. Eram pana la urma cu gandul la un telefon pe care aveam de gand sa il dau, odata urcat in autocar, dar e imposibil ca ea sa isi fi dat seama. Trecusera 2 ore de cand incepusem sa numar fulgii care se lipeau din ce in ce mai des de geam. Nu mai imi amintesc daca am apelat-o totusi eu pe Y sau luase ea initiativa. Cert este ca vorbea furtiv, nesigura daca ar fi dorit sa ne vedem odata ajuns la Bucuresti sau nu. Eu, cu tot bagajul emotional care mi-l trasesem dupa mine de la mare, eram indiferent fata de ea si sincer, nu mi-ar fi schimbat absolut cu nimic daca as fi intalnit-o sau nu.
Dar am ajuns la un acord si am stabilit ca o voi suna eu odata ajuns acasa la Bucuresti.
Bucurestiul era colorat de un alb, pe alocuri murdar, dar per total era liniste. Liniste era si acasa cum am ajuns. Am sunat-o pe Y. Am asteptat pana tonul generic s-a lasat inlocuit de casuta vocala Orange care ma informa ca persoana pe care o apelez e ocupata. Am reincercat. Devenisem iritat. La a treia tentativa, din senin, cade linia. Nervos si incordat. La a patra incercare, clientul Orange nu este disponibil. Imi pierdusem mintile. Imi repetam in cap doar "lipsa de respect".
Desi contrar instinctelor mele, mi-am luat tot ce mai aveam bani prin casa, m-am urcat in primul taxi si am plecat spre unde locuia ea, fara un plan exact ci doar cu dorinta de a fi violent. Gandurile au luat forma atunci cand taximetristul m-a intrebat din plictiseala cum de fac vizite la domiciliu pe la ore dintr-astea."Ma duc s-o bat pe fosta mea". Din raspunsul lui nu eram totusi ceva iesit din comun: "la ora asta?". Era pana la urma doar 2. Nu luasem in calcul problema interfonului. Desi sunt sigur ca am trezit jumatate de bloc, nimeni nu a fost atat de dragut incat sa se deplaseze sa imi deschida usa de la intrare. Betivul de noapte care tocmai iesea din bloc, insa da. In lift aceleasi ganduri violente. Cu violenta am si sunat insistent si am batut in usa pana cand un soarece de biblioteca mi-a deschis. Situatia nu imi mai permitea sa continui cu planul initial. Nu am reusit sa il fac sa inteleaga cam nimic dar am aflat macar ca Y nu era acasa.
Trebuia sa fie la el.
I-am ordonat slabanogului sa imi aduc o foaie si un pix la care am renuntat totusi in favoarea unei comenzi vocale:"Spune-i ca a trecut Gabi, din Italia, stie ea". Repezindu-ma spre iesire, mi-am dat seama de inutilitatea adaugarii "din Italia" in primul rand,si a intregii mele excursii neplacute in miez de noapte in al doilea. Am incercat sa o sun pe X, sa ma calmez dar nu mai aveam credit. Mai ramanea doar sa agasez toate persoanele buimace de pe strada pana sa reusesc sa dau peste un non stop.
Ultimele lucruri pe care mi le amintesc sunt ca X nu a insistat la telefon sa afle care era problema, ca taximetristul cu care m-am intors avea balta in masina si ca mi-as fi dorit in momentul ala sa fi fost sub un dus cald.