Sa o lasam pe seama profesionistilor

Ne reprofilam pe tricouri. Facem sex in gradini. Udam florile.
Eu vorbesc, ea vorbeste. De obicei cam asta e dinamica.
Si cam asta e singura premiza de la care pornesc dracii gata sa iti recableze sinapsele.

Pentru a intelege motivul trebuie sa va plimb prin excursii
all-inclusive prin capul meu: intre mine, drama si realizarile ei aferente,
exista o relatie de iubire-ura.
Drama pe hartie suna bine, o da cu sentiment, cu complicatii, cu valoare.
Apare prin boscheti, pe la televizor, prin opere teatrale. Se afiseaza cu elemente grafice, cu lacrimi sarate, cu imbracaminte rosie de seara.
Dar drama e o pizda. Si nu doar o pizda simpla a la gaurica roz cu labii si cu parcare interna platita si nesupravegheata. Ci una la PMS, totdeauna. E de prosti sa cauti drama, e de barbati la ciclu care si-au tras manichiura dar nu sunt complet satisfacuti de nuanta rozului pe care l-au ales.
Si desi noi barbatii am devenit curve insetate de atentie, totul a pornit de la ele.

Dar pierd linia logica. Drama nu ar exista daca nu am crea conditiile necesare.
Asta fiind spus, am sa calc in picioare pe oricine va avea curajul sa isi bage coada in treburile mele, chiar si cu prezenta inoportuna sau ma va nelinisti cu complicatii superflue.
De data asta fara drama.