Somnoros

Unde e Gabi? A plecat cu sania la colindat. E dus, dus de tot.
Imi scormonesc in creier in cautarea endorfinei.

Viitorul imi surade cu un zambet cariat si incestuos, asteptand doar ca sa imi alunece sapunul din mana. Oops.
Par cuminte si aranjat.
Adulat de parinti pentru comportamentul adecvat.
Cand imi aprind un alt joint dupa al 5-lea shot de tequila baut cu sarea linsa de pe tatzele unei tarfe ordinare, atunci simt regret. Regret ca s-a dus si iarba.
Si toti judeca. Ma judeca pentru ipocrizie de gradul 3.
Cine ma doreste un barbat serios si responsabil, cine un hipiot relaxat si dizinhibat. Imi sta bine oricum.
In noptile singuratice ma incalzeste atat gandul ca sunt diferit, cat si visele umede.
Nu poate fi zis acelasi lucru despre ea,
careia trebuie sa ii multumesc pentru viitoarele mele atacuri de panica.
(cel actual fiind indus de clapele pianului vecinilor)
Norvegianca ma intrebase timid daca cumva sufar de epilepsie. Nu stiu daca am epilepsie, poate ceva depresii si niste matreata excesiva.
Nimic ce nu poate fi tratat cu un inhibitor selectiv de serotonina si ceva produse pe baza pe seleniu.

Singuratatea e o curva. Pentru ca de Craciun nu ai destule filtre pentru tigari.
Dar mai ales pentru ca o piesa jazz suna mult prea bine in absenta ei.