Va pup.Un carcel ma sacaie. E cam devreme pentru reumatism iar ciorile nu par a anunta vreme innorata.
Dupa noaptea asta in care am stat nas in nas cu purtatoarea, voi stii daca am devenit cu adevarat imun la raceala. Promit ca imi voi dedica restul vietii raspandirii genei mele super-umane, in folosul tuturor racitilor. Cata milostenie, cata generozitate.
Va scriu de pe fotoliul meu IKEA. Intre mine si el a fost dragoste la prima vedere, insa, in ciuda dorintei mele, ne-au despartit pe rand o serie de evenimente neplacute.
Intai, a fost situatia financiara care mi-ar fi permis sa ii cumpar doar cadrul, fara anexele necesare, o tragedie pentru bunastarea unei relatii de sustinere.
Dupa care a fost randul mutarii mele intr-o camera care nu ar fi pus cu adevarat in lumina maiestatea finisajelor (plus ca n-aveam spatiu intre geamantanele care inlocuiau mobilierul).
Deseori am contemplat aventuri de noapte, furisandu-ma in magazin doar pentru a-i lua forma ergonomica.
Dupa multe nopti nedormite, ma decisesem sa il achizitionez, ferm convins de de rigiditatea viitorului nostru. "Produs nedisponibil" scria.
HARA-KIRI!!!
Insa toate astea sunt in trecut; ne-am gasit, l-am asamblat, m-am uitat la el mandru, mi-am dat seama ca il asamblasem gresit, l-am demontat, reasamblat si acum ne gandim la un suport pentru picioare. Da, stiu, e devreme, dar sunt un familist incurabil.
0 comments:
Post a Comment