Din dragoste cu cele mai bune intentii

Va pup.
Un carcel ma sacaie. E cam devreme pentru reumatism iar ciorile nu par a anunta vreme innorata.
Dupa noaptea asta in care am stat nas in nas cu purtatoarea, voi stii daca am devenit cu adevarat imun la raceala. Promit ca imi voi dedica restul vietii raspandirii genei mele super-umane, in folosul tuturor racitilor. Cata milostenie, cata generozitate.

Va scriu de pe fotoliul meu IKEA. Intre mine si el a fost dragoste la prima vedere, insa, in ciuda dorintei mele, ne-au despartit pe rand o serie de evenimente neplacute.
Intai, a fost situatia financiara care mi-ar fi permis sa ii cumpar doar cadrul, fara anexele necesare, o tragedie pentru bunastarea unei relatii de sustinere.
Dupa care a fost randul mutarii mele intr-o camera care nu ar fi pus cu adevarat in lumina maiestatea finisajelor (plus ca n-aveam spatiu intre geamantanele care inlocuiau mobilierul).
Deseori am contemplat aventuri de noapte, furisandu-ma in magazin doar pentru a-i lua forma ergonomica.
Dupa multe nopti nedormite, ma decisesem sa il achizitionez, ferm convins de de rigiditatea viitorului nostru. "Produs nedisponibil" scria.
HARA-KIRI!!!
Insa toate astea sunt in trecut; ne-am gasit, l-am asamblat, m-am uitat la el mandru, mi-am dat seama ca il asamblasem gresit, l-am demontat, reasamblat si acum ne gandim la un suport pentru picioare. Da, stiu, e devreme, dar sunt un familist incurabil.

Potentialul

Am avut si eu o gagica misto odata.
Era asa de misto ca ma complexa pe mine.
Era asa de misto ca toti o indrageau; cam mult.

Se supara cand ma trezeam dimineata inainte ei sa fac dus si o lasam sa doarma. Ii placea mult sa se pozeze, sa o pozez, sa fie pozata.
Nu ii placea cum iesea in nicio poza.
Iesea bine in toate. Avea multi prieteni.
Avea multi prieteni baieti. Avea multi prieteni baieti care ii scriau poezii si ii faceau declaratii. Pana si fiul de 7 ani al vecinilor era topit dupa ea.
Ii ducea gunoiul afara. Atragea multa atentie.
Obisnuia sa bea mult energizant de proasta calitate. Sutienul primit cadou ii faceau sanii sa sara in evidenta. Prietenele ei ma placeau. Prietenii prietenelor mai putin.
Voia sa facem poze sarutandu-ne. Pozele ieseau totdeauna in miscare si ma punea sa repetam scena.
Scotea putin limba intre dinti cand zambea malitios.
Se ametea din jumatate de pahar de vin si tinea sa faca dragoste dupa.

Poligraf

Cred ca ai nevoie de o punga de plastic pe fata.
Nu vrei sa spui o punga de hartie?
Tu te-ai vazut in oglinda?

Proaspat trezit imi cercetez imprejurimile. Dormitul pe plaja mi-a repozitionat coloana incat doar pozitia erecta sa imi mai fie folositoare. Vreau la buda darrr... banii sunt in portofel, portofelul in pantaloni, pantalonii in cort...si eu pe afara in chiloti si cu o mana la ochi.
Observ...
cum taximetristul ma claxoneaza furios. Apas acceleratia, revenind curios cu privirea la oglinda retrovizioare. Nu a plecat de pe loc. Pe ce culoare am trecut? Soarele de dimineata strapunge cu greu geamul manjit de gainat si nisip de la mare, in timp ce eu o bag intr-a 3a.
Si intra...
un aer racoritor intr-o camera portocalie. E si mai portocalie de cand i-am lipsit peretii, cei faradeunghidrept, de tablourile mele pseudo-artistice. O planta in colt i-ar mai fura din identitatea minimalista. Ceva lipseste in camera asta, ceva pierdut de niscaiva timp.
De 30 de minute...
tot ma amagesc ca voi reusi sa deschid ochii. Cad dintr-un vis in altul si nu mai e mult pana cand bratele se vor deschide pentru a ma re-primi in comunitatea proletara nativa plantatiei.
Proaspat trezit imi cercetez imprejurimile, seara insa prefer sa nu o fac.

Da-te mai asa, n-am loc

Pe data de 6 decembrie 2010, m-am intors definitiv (pana la proba contrarie) in Romania, dupa o sedere de aproape 10 ani in strainatate. Nu am fost la capsuni, nu am lucrat pe santier si nu mi-am luat un bmw. Atipic.

In opinia marii adunari silvice, eu nu am ce cauta aici. Ca cetatean al lumii si purtator de limba
si buletin macaronar, eu la aici nu trebuia sa ma rebransez. Cum ca aici-ul nu e de mine.
Libertatea de exprimare este supraestimata, cum la fel este si interesul meu in a aduce motive beton pentru a-mi sustine alegerea.
Dar publicitatea negativa nu exista.
In ultimul timp dau interviuri.
De ce vrei sa lucrezi in cadrul acestei companii?
Care sunt situatii stresante pentru tine si cum le faci fata?
Cum iti structurezi timpul pe care il ai la dispozitie?
[si nelipsita]
De ce ai ales sa te intorci in tara?

Felicitari, CV-ul dumneavoastra a fost selectat pentru urmatorul proces de recrutare.
Putem stabili un interviu?
...

Arde!

Placerea, dragul meu, se ascunde adanc in ea.

Plagiez concepte. Imi amintesc bine cum eram acum vreo 10 ani, dar tind sa uit
cantitatile de sex, alcool si droguri epuizate intre timp. Imi recitez perfect rolul atribuit.
Dar acum nu sunt pe plaja, scaunul ros imi imbratiseaza incomod curul, camera dezordonata se sintonizeaza cu mintea mea si led-urile semaforice imi vestesc epilepsia: miroase a realitate.
Si realitatea rejecteaza alegoriile.
In realitate iti curge nasul, ploua, esti nefutut si farfuriile sunt nespalate.
"Dupa ce termini temele poti sa te duci sa te joci"

Uit inceputul.
Maine dimineata continua monoton jocul si eu sunt foarte bucuros sa particip.
Ma voi ridica incet de langa ea, incercand sa nu o trezesc.
Imi voi turna niste cafea amara intr-o cana pe care scrie "le jeux sont fait". Orasul imi va murdari pantofii. Ma voi intoarce seara cu prajiturile ei preferate si cu 3 eclere pentru mine.
O voi face doar pentru recompensa.
Placerea, dragul meu, se ascunde adanc in ea.

Ganduri obsolete

X + Y=Z
Trecusera 2 ore de cand ma urcasem in autorcarul acela spre Bucuresti. La Constanta fulguia timid cand plecasem. Inainte sa ma urc, o luasem pe X fugitiv in brate, asigurand-o ca va fi bine. Fara drama, poate extenuat sentimental dupa o saptamana incarcata cu stari aleatorii. Simtise ca ceva e in neregula si nu a ezitat sa-mi atraga atentia.
Ce-i drept, era ceva. Eram pana la urma cu gandul la un telefon pe care aveam de gand sa il dau, odata urcat in autocar, dar e imposibil ca ea sa isi fi dat seama. Trecusera 2 ore de cand incepusem sa numar fulgii care se lipeau din ce in ce mai des de geam. Nu mai imi amintesc daca am apelat-o totusi eu pe Y sau luase ea initiativa. Cert este ca vorbea furtiv, nesigura daca ar fi dorit sa ne vedem odata ajuns la Bucuresti sau nu. Eu, cu tot bagajul emotional care mi-l trasesem dupa mine de la mare, eram indiferent fata de ea si sincer, nu mi-ar fi schimbat absolut cu nimic daca as fi intalnit-o sau nu.
Dar am ajuns la un acord si am stabilit ca o voi suna eu odata ajuns acasa la Bucuresti.
Bucurestiul era colorat de un alb, pe alocuri murdar, dar per total era liniste. Liniste era si acasa cum am ajuns. Am sunat-o pe Y. Am asteptat pana tonul generic s-a lasat inlocuit de casuta vocala Orange care ma informa ca persoana pe care o apelez e ocupata. Am reincercat. Devenisem iritat. La a treia tentativa, din senin, cade linia. Nervos si incordat. La a patra incercare, clientul Orange nu este disponibil. Imi pierdusem mintile. Imi repetam in cap doar "lipsa de respect".
Desi contrar instinctelor mele, mi-am luat tot ce mai aveam bani prin casa, m-am urcat in primul taxi si am plecat spre unde locuia ea, fara un plan exact ci doar cu dorinta de a fi violent. Gandurile au luat forma atunci cand taximetristul m-a intrebat din plictiseala cum de fac vizite la domiciliu pe la ore dintr-astea."Ma duc s-o bat pe fosta mea". Din raspunsul lui nu eram totusi ceva iesit din comun: "la ora asta?". Era pana la urma doar 2. Nu luasem in calcul problema interfonului. Desi sunt sigur ca am trezit jumatate de bloc, nimeni nu a fost atat de dragut incat sa se deplaseze sa imi deschida usa de la intrare. Betivul de noapte care tocmai iesea din bloc, insa da. In lift aceleasi ganduri violente. Cu violenta am si sunat insistent si am batut in usa pana cand un soarece de biblioteca mi-a deschis. Situatia nu imi mai permitea sa continui cu planul initial. Nu am reusit sa il fac sa inteleaga cam nimic dar am aflat macar ca Y nu era acasa.
Trebuia sa fie la el.
I-am ordonat slabanogului sa imi aduc o foaie si un pix la care am renuntat totusi in favoarea unei comenzi vocale:"Spune-i ca a trecut Gabi, din Italia, stie ea". Repezindu-ma spre iesire, mi-am dat seama de inutilitatea adaugarii "din Italia" in primul rand,si a intregii mele excursii neplacute in miez de noapte in al doilea. Am incercat sa o sun pe X, sa ma calmez dar nu mai aveam credit. Mai ramanea doar sa agasez toate persoanele buimace de pe strada pana sa reusesc sa dau peste un non stop.
Ultimele lucruri pe care mi le amintesc sunt ca X nu a insistat la telefon sa afle care era problema, ca taximetristul cu care m-am intors avea balta in masina si ca mi-as fi dorit in momentul ala sa fi fost sub un dus cald.