Maybe, Maybe not

The Scottish play

Stars, hide your fires,
Let not light see my black and deep desires
She should have died hereafter;
There would have been a time for such a word.
To-morrow, and to-morrow, and to-morrow,
Creeps in this petty pace from day to day
To the last syllable of recorded time,
And all our yesterdays have lighted fools
The way to dusty death. Out, out, brief candle!
Life's but a walking shadow, a poor player
That struts and frets his hour upon the stage
And then is heard no more: it is a tale
Told by an idiot, full of sound and fury,
Signifying nothing.

Probabil voi muri incercand sa memorez chestia asta.
Daca asta nu ma omoara, probabil o va face Macbeth cu propriile sale maini,
cand va vedea cum e interpretat.
Si acum... o interpretare individuala:
Niste dudui gen Harry Potter fac o vraja si cobesc sa dea ortu popii un nene rege.
Un nene general aude si se simte... cum ca ar trebui el sa il sparga pe rege ca sa
aibe el gagici, si avere, si masini... sau carute... ce era pe atunci.
Duduia lu nene asta ultimu... general, fiind asa mai cicalitoare, 
il convinge sa il cafteasca pe nea rege.
Dupa aia se cam taie firu, ca duduiele de la inceput, incep sa se sparga in figuri dupa
ce regele a fost smardoit si imbalsamat, si iar incep sa cobeasca si sa il faca pe nea
general sa stea cu lumina aprinsa pe hol noaptea de frica (felinare... ce draq aveau ei),
cum ca i s-a sculat lu unu si l-o pus pe fiu-su sa-l astepte 
pe noul rege (fostu general) la interval sa i-o dea.
Asta, cum aude, se face tot de cacao dar isi revine ca tot alea ii zic ca, decat daca ii intra
padurea in casa sau daca ala care vine sa i-o dea nu e nascut de o duduie
(si nu o duduie precisa.. ci dudui in general) doar asa a pus-o, altfel... n-are nici pe draq.
Asta cum aude, se bate in piept smulgandu-si vreo doua fire.
Da tot si-o ia.
Si moare si nevasta-sa.

CV

Tin sa mentionez ca nu am facut absolut nici o modificare a continutului, ci doar a
informatiilor personale, pt a mentine anonimatul, si a marimii.
Cum am primit cv-ul de la sursa, asa vi-l prezint.
(oki, poate am subliniat ceva pe acolo, nimic intruziv)

Revolver

Cum?
... Foarte simplu
Tu faci toata munca grea, eu doar te ajut.
Arta sta in a-ti da piese si sa a te face sa crezi ca ai obtinut piesele acestea,
pentru ca tu esti mai inteligent si eu mai prost. In orice joc exista totdeauna
un adversar si o victima. Cu cat mult control crede victima ca are, cu atat
mai putin defapt detine, treptat se va spanzura iar eu ca adversar il voi ajuta in
a face asta.
Formula este simpla si complet consistenta:
Regula nr1: Poti deveni mai inteligent doar daca joci cu un adversar mai inteligent.
Regula nr2: Cu cat e mai sofisticat jocul, cu atat mai versatil este adversarul;
Daca adversarul este foarte bun, isi va pozitia victima intr-un mediu controlabil.
Ii gasesti slabiciunea, ii dai doar putin din ceea ce crede ca isi doreste.
Deci adversarul doar distrage atentia victimei, facand in asa fel incat sa fie divorata
de propriul consumism.
Intr-un final, cand experienta adversarului este pusa in discutie,  inseamna ca
investitia victimei si deci inteligenta lui este pusa in discutie. Nimeni nu poate
accepta asta, nici macar in sinea lui.
Sah-mat.
Vei gasi totdeauna un adversar bun in ultimul loc in care te-ai astepta.

7% ananas

Open minded business. No more shitless smalltalk.
It strikes me more and more on "an idle tuesday" that my
paranoia is gaining ground on me. It's reasonably efortless
to lose it in these conditions. It just sneakes up to you, trying
to convince you to take that very last step over the edge,
where all your fears lurk in the darkest dark. I mean look at
me, afraid of admiting that what I fear most is being alone
with myself, that I would just give in to those thoughts.
And that's what I'm actually achieving, complete isolation.

Pure BLISS.
And all just by feeling alone...