Partea 1

Vizibilitate redusa in spate.
Venerez putinele momente de liniste dupa o alta zi trecuta
Mecanicitatea saptamanii de munca ma taraste incomod dupa ea. Majoritatea timpului nu resimt asta.

Majoritatea timpului cearsaful imi alinta pielea pana cand adormim imbratisati. Imi pricep situatia acorzandu-i aceeasi doza de nostalgie, compatimire si nervi ca in orice alt context analog. Dar nu e la fel.
Astept sfarsiturile de saptamana la fel cum astept pestilenta. Ma inec in somn, durere de cap si prea multa lumina de monitor. Refuz forme conventionale de contact social.
Sunt o mizerie de om pierdut in incapacitatea de a reactiona coerent la situatia de fata.
Dansez intre ce doresc cu adevarat, cum obtin acel ceva si diversiunile create pentru a nu-mi aminti de consecinte. Si astept trecerea timpului de parca m-ar aduce mai aproape de...
Mai aproape de terminarea propozitiei cu un pronume foarte personal.

Potentialul

Am avut si eu o gagica misto odata.
Era asa de misto ca ma complexa pe mine.
Era asa de misto ca toti o indrageau; cam mult.

Se supara cand ma trezeam dimineata inainte ei sa fac dus si o lasam sa doarma. Ii placea mult sa se pozeze, sa o pozez, sa fie pozata.
Nu ii placea cum iesea in nicio poza.
Iesea bine in toate. Avea multi prieteni.
Avea multi prieteni baieti. Avea multi prieteni baieti care ii scriau poezii si ii faceau declaratii. Pana si fiul de 7 ani al vecinilor era topit dupa ea.
Ii ducea gunoiul afara. Atragea multa atentie.
Obisnuia sa bea mult energizant de proasta calitate. Sutienul primit cadou ii faceau sanii sa sara in evidenta. Prietenele ei ma placeau. Prietenii prietenelor mai putin.
Voia sa facem poze sarutandu-ne. Pozele ieseau totdeauna in miscare si ma punea sa repetam scena.
Scotea putin limba intre dinti cand zambea malitios.
Se ametea din jumatate de pahar de vin si tinea sa faca dragoste dupa.

Sa o lasam pe seama profesionistilor

Ne reprofilam pe tricouri. Facem sex in gradini. Udam florile.
Eu vorbesc, ea vorbeste. De obicei cam asta e dinamica.
Si cam asta e singura premiza de la care pornesc dracii gata sa iti recableze sinapsele.

Pentru a intelege motivul trebuie sa va plimb prin excursii
all-inclusive prin capul meu: intre mine, drama si realizarile ei aferente,
exista o relatie de iubire-ura.
Drama pe hartie suna bine, o da cu sentiment, cu complicatii, cu valoare.
Apare prin boscheti, pe la televizor, prin opere teatrale. Se afiseaza cu elemente grafice, cu lacrimi sarate, cu imbracaminte rosie de seara.
Dar drama e o pizda. Si nu doar o pizda simpla a la gaurica roz cu labii si cu parcare interna platita si nesupravegheata. Ci una la PMS, totdeauna. E de prosti sa cauti drama, e de barbati la ciclu care si-au tras manichiura dar nu sunt complet satisfacuti de nuanta rozului pe care l-au ales.
Si desi noi barbatii am devenit curve insetate de atentie, totul a pornit de la ele.

Dar pierd linia logica. Drama nu ar exista daca nu am crea conditiile necesare.
Asta fiind spus, am sa calc in picioare pe oricine va avea curajul sa isi bage coada in treburile mele, chiar si cu prezenta inoportuna sau ma va nelinisti cu complicatii superflue.
De data asta fara drama.

Vreau totusi sa ramanem prieteni

Sau nu?
Nu tot ceea ce se mananca, zboara.
Ca-ti falfaie pasarica cand ma simte de la distanta, asta nu se pune?
Realitatea consta in erectii si alcool.

Nu prea mai beau in ultima vreme. N-as vrea sa te umectezi dupa

o declaratie de-a mea facuta defapt tipei care erai acum ceva ani.
"Eu te-am chemat aici defapt, ca sa-ti spun ca..."
Ca, nimic. Gata. Tac, pac, treci sub masa si pune-te pe treaba.
Prietenia imediat dupa iubire e ca absint pe rana deschisa: refreshing. (daca esti bou)
Repeta experimentul dupa cateva luni de abstinenta
(de ea; pentru rezultate mai rapide, si de sex)
si reactia nu se va lasa asteptata.
Tie o sa iti fie de ajuns sa iti treaca, ei, sa treaca prin tot kamasutra cu alt ul(a,ii,ele), si iubirea voastra va fi mai ceva ca noua, si anume antica.

Exista speranta. Doar ca trebuie mutata ceva mobila prin procesor.
Asta ca surpriza, aparuta intr-un fum de joint aprins in joia sfanta, sa fie ca esti prost ca ai gandit defapt prea mult. Trebuia sa simti ghidandu-te dupa pompa mica din tine.
PS. Loop la prima propozitie

Sinapse obosite, rezultat pe masura

Eu cred ca te doresc, eu in schimb vreau sa ma satisfaci, iar de mine poti uita ca am existat vreodata.
Dar, daca ai fi aici...
Lucrurile ar fi diferite? Lucrurile ar fi diferite.

Musc din cozonac. Rahatul turcesc se ancoreaza pe molari.
Gustul dulce imi provoaca disconfort. Nu imi era foame.

Ma mananca

Rau tare.
Prestez atentie injumatatita povestirii lacrimoase. Da, v-ati despartit.
Da, dupa 3 ani de relatie. Da, imi pare rau.
Cand de fapt eu imi vad compasiunea ridiculizata de fundul acela apetisant care
defileaza prin fatza mea. Cat de mult as izbi-o de perete si i-as devora sanii
intr-un joc pervers de placere murdara.
Disimularea mea nu cunoaste margini.
Dar nu va poate pasa mai putin. Apreciez asta.

Magnum Opus

Iubirea, prin definitie, trebuie sa fie un sentiment de tranzitie.
Cautarea secretului care o transforma intr-o stare constanta e pura nebunie
ca si cum ar fi cautarea pietrei filosofale.
Iubirea nu este decat o forma comuna a pasiunii, in care destinul si senzatiile
iau locul liberului arbitru si al logicii.
Odata terminata, subintra durerea, prietenia ori indiferenta.

Si totusi, suntem intr-o perpetua cautare.
Iubiri noi, iubiri vechi, iubiri neterminate, iubiri neincepute.
Diferenta dintre iubire si fericire incepe gradual sa dispara.
Odata cu ratiunea.

Inima isi are propriile ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste.
(Blaise Pascal)

Intr-un final 2

Vreau sa deschid ochii inaintea ei. Sa o vad cum se zbate inca intre vise
si realitate. Sa arunc ceva pe mine si sa dau o fuga pana jos impiedicandu-ma de somn.
Sa ma scotocesc prin buzunare ca sa platesc pt trandafirul rosu si gogosile calde.
Ea tocmai sa fie trezita de zgomotul cheilor in usa: "buna somnoroaso"

Sa intinda bratele dupa mine si sa manance zaharul gogosii ramas pe buzele mele,

cu ale ei: "esti un dulce"

Sa ma asez langa ea, sa ii soptesc ceva la ureche si sa mancam restul gogosilor.

Soarele abia trezit ne vede impreuna tolaniti pe canapea.

Mai tarziu iesim sa ne plimbam impreuna, spre seara trecem pe la niste prieteni.

Acum facem dragoste.

Impreuna putem face orice. Iti promit asta.

Eleganta ei matinala

Intr-un final

Vreau sa ma intorc extenuat de la munca. Sa realizez ca lumina e aprinsa acasa.
La noi. Sa o vad putin aplecata deasupra aragazului cum incearca sa soarba din lingura.
E obosita si ea, i se citeste pe fata. Sa o prind de solduri si sa o strang: "Buna iubito"
Ea sa se intoarca, sa ma sarute si sa imi impinga lingura in fata: "Gusta"
Sa simt bucuria aia infantila si inexplicabila gustand supa: "Esti minunata, nu stiu
ce m-as face fara tine!"
Sa ne aruncam pe canapea dupa cina, sa punem un film prost la care sa adormim
tolaniti unul pe celalalt.
Ea sa tresara in somn, trezindu-ma, si sa trag o patura peste noi.
Fara griji pentru ziua de azi, fara griji pt cea de maine.
E simplu. Maine e sambata, ne trezim tot impreuna.
Si avem tot timpul din lume. Iti promit asta.

Viva la Vida

Ma trezesc in miez de noapte, ajung pana la baie atintindu-mi ochii in
chiuveta. Nu e prima oara cand durerea de inima devina insuportabila, ba
chiar a devenit un eveniment mult prea familiar in ultimul timp
E amuzant cum alcoolul, tigarile si nenumaratele nopti pierdute la barul
lui Romeo incep sa isi spuna cuvantul.
Asta e, distractia cere sacrificiu. In momentele asta insa cu greu imi
regasesc zambetul in reflexia din oglinda. Ochii imi sunt palizi si la fiecare bataie
de inima fiinta mea tremura speriata.
Scuip cu greata in chiuveta.
Ma proptesc de tocul usii de la dormitor cu ochii pe jumatate inchisi de oboseala
si durere. Stau acolo si o privesc.
Umbra mea ii acopera pe jumatate corpul dezvelit.
Linistea pe care mi-o transmite prezenta ei e dezarmanta.
E un sentiment nou pt mine.
Deschide ochii: "Nu ai somn?"
Zambesc printre dinti: "Se poate spune si asta."
Trage patura la o parte descoperind doi sani doritori: "Vino langa mine".
Ma asez langa ea, ma ia in brate si isi rezema pieptul de spatele meu,
strecurandu-si o mana si atingandu-mi pieptul.
Cu mana ei pe pieptul meu durerea dispare. Mai simt cateva batai si dupa
aia ma ia moleseala somnului pe ritmul respiratiei ei.
"Dormi linistit. Sunt aici"

In ultimul cort... e inca liniste

Ma asteptam sa am alt titlu dar au fost ultimele cuvinte iesite din gura ei
la prima treapta a scarii de la bloc.
"Sanii tai arsi imi strivesc inima"
Se incolaceste iubitor in jurul gatului meu. Ne intra amandurora fumul in ochi.
Imediat cum inchid ochii incepe sa ma sarute.
Imi plimb mana atingand foaia, lasand-o pe ea, de data asta, sa ghideze pixul.

Ea - Nu inteleg de ce atata zarva pentru nimic. Atat timp cat esti aici, va fi totul bine.
Daca ai stii cat de adanci iti sunt ochii m-ai atinge mai convins.
Acum ai plecat in bucatarie. Sper sa te bucuri cand citesti ce am mai scris.
Esti absent si sper sa nu te gandesti la ea.
Vreau sa imi repeti ce imi spuneai atunci in cort.
Vreau sa aud din nou ca sa mi-o repet cat timp vei fi plecat.

Eu - Bune sarmale mai face bunica-mea asta. Vis-a-vis de promisiuni, las-o mai moale.
Am avut parte de ele din plin si parca sunt antecamera dezamagirii. Visele frumoasa
mi-au umplut capul asa de mult timp incat cand au disparut nu mai aveam nici sensul
echilibrului. Tare greu e sa renunti la ele.

Ea - Nu iti promit nimic. Si in plus, replicile astea pe hartie ma sperie. In linistea asta
se mai aud doar buzele tale dezlipindu-se de pielea mea si alunecarea pixului.
Si nici nu pot sa te vad ca incerc sa ma concentrez la scris baaiiiiii!!!!

Eu - E aproape dimineata.
Ea - Tu si tonul tau actoricesc.
Eu - Eeeee. Daca nu iti convine ia hai imbraca-te si tai-o.
Ea - Nu. Vreau sa fiu cu tine, Gabriel.

El si Ea

Ca tot se vorbeste despre psihologia din spatele unei relatii particip si eu prin expunere.
Si hai sa zicem cu nu o fac chiar fara putin material drept sprijin.
Am de toate: subiecti, premiza, drama etc
Incerc sa ma mentin cat mai impersonal posibil, nu de alta dar m-as mira daca ati gasi
interes in personaje in realitate.
Baiat si fata; cam cliseu insa de aici incepem.
Drumurile lor se tot intalnesc si se despart impreuna cu intensitatea sentimentelor.
La inceput se indragostesc, fiecare destainuindu-si iubirea la luna plina.
Amandoi incantatori prin vorbe dar fricosi la capitolul demonstrat.
Fiecare cu un caracter diferit, fiecare cu propria viziune asupra vietii, ambii legati
sentimental unul de celalalt initial prin magia verii si dupa prin iubire.
In anii urmatori se despart, se regasesc, se iubesc. Desi nu ar fi crezut asta la inceput,
au trecut peste o multime de obstacole care ar fi distrus alte relatii.
Aceleasi obstacole i-au si slabit, pierzand cate putin din entuziasmul initial, regasit
la prima atingere dintr-un nou capitol scris impreuna.
Distanta s-a dovedit a fi cea mai greu de invins, cea care initial i-a legat si mai tare,
acum ii desparte mai mult ca niciodata.
Ceea ce e ciudat este ca amandoi simt cum vietile lor se indeparteaza una de cealalta
insa nu sunt in stare nici sa le impleteasca, nici sa le desparta de tot.
Stau amandoi si asteapta miscarea cortinei: daca se va ridica, se va scrie un nou capitol
al vietii lor, impreuna; daca se va lasa se va termina totul in surdina.
A fost totdeauna o chestiune de timp.
Si cand se ia in considerare ca un simplu "te ador" soptit cu placere in ureche
ar rezolva orice, nu se poate sa nu se evidentieze fragilitatea, unicitatea
si totodata frumusetea relatiei dintre un El si o Ea.

Intermission

O minciuna este, pe termen scurt, o solutie eficace,
iluzia salvarii momentului fiind excelenta.
Pe termen lung insa, aceeasi minciuna se demonstreaza a fi un "detaliu" devastant.

Si odata ce ai inceput sa iti construiesti existenta prin minciuni, nu te mira cand tot ce ai
creat se prabuseste in fata ochilor tai plini de speranta.

Cum sa iti explic?

Nu incepem incet.
Niste cacati dezacordati care imi umpla zilele cu frustrare. Va credeti perfecti,
ma credeti simpatic. Am compus "Scarba nationala in octava a 8a" exclusiv pt voi.

Stiu cum sta treaba: "ahhh.. da nu se refera la mine, asta nu-s eu"
(multumiri tastaturii pt lipsa de diacritice). Ba chiar dimpotriva ...
s-ar citi mirare pe fatza ta.
Nu imi zici nimic, nu esti un plus existentei mele, care e paralela cu a ta.
Sunt de prea mult timp victima bunului simt, care ma opreste din a va sfinti fetzele
cu scuipat onorific.
V-as inlatura, dar s-ar ivi ipocrizia mea mentinuta la nivele critice de ani de zile.
Asa ca va pot doar dedica cateva randuri cu speranta ca puteti macar citi intre ele.

7% ananas

Open minded business. No more shitless smalltalk.
It strikes me more and more on "an idle tuesday" that my
paranoia is gaining ground on me. It's reasonably efortless
to lose it in these conditions. It just sneakes up to you, trying
to convince you to take that very last step over the edge,
where all your fears lurk in the darkest dark. I mean look at
me, afraid of admiting that what I fear most is being alone
with myself, that I would just give in to those thoughts.
And that's what I'm actually achieving, complete isolation.

Pure BLISS.
And all just by feeling alone...