Partea 1

Vizibilitate redusa in spate.
Venerez putinele momente de liniste dupa o alta zi trecuta
Mecanicitatea saptamanii de munca ma taraste incomod dupa ea. Majoritatea timpului nu resimt asta.

Majoritatea timpului cearsaful imi alinta pielea pana cand adormim imbratisati. Imi pricep situatia acorzandu-i aceeasi doza de nostalgie, compatimire si nervi ca in orice alt context analog. Dar nu e la fel.
Astept sfarsiturile de saptamana la fel cum astept pestilenta. Ma inec in somn, durere de cap si prea multa lumina de monitor. Refuz forme conventionale de contact social.
Sunt o mizerie de om pierdut in incapacitatea de a reactiona coerent la situatia de fata.
Dansez intre ce doresc cu adevarat, cum obtin acel ceva si diversiunile create pentru a nu-mi aminti de consecinte. Si astept trecerea timpului de parca m-ar aduce mai aproape de...
Mai aproape de terminarea propozitiei cu un pronume foarte personal.

Arde!

Placerea, dragul meu, se ascunde adanc in ea.

Plagiez concepte. Imi amintesc bine cum eram acum vreo 10 ani, dar tind sa uit
cantitatile de sex, alcool si droguri epuizate intre timp. Imi recitez perfect rolul atribuit.
Dar acum nu sunt pe plaja, scaunul ros imi imbratiseaza incomod curul, camera dezordonata se sintonizeaza cu mintea mea si led-urile semaforice imi vestesc epilepsia: miroase a realitate.
Si realitatea rejecteaza alegoriile.
In realitate iti curge nasul, ploua, esti nefutut si farfuriile sunt nespalate.
"Dupa ce termini temele poti sa te duci sa te joci"

Uit inceputul.
Maine dimineata continua monoton jocul si eu sunt foarte bucuros sa particip.
Ma voi ridica incet de langa ea, incercand sa nu o trezesc.
Imi voi turna niste cafea amara intr-o cana pe care scrie "le jeux sont fait". Orasul imi va murdari pantofii. Ma voi intoarce seara cu prajiturile ei preferate si cu 3 eclere pentru mine.
O voi face doar pentru recompensa.
Placerea, dragul meu, se ascunde adanc in ea.

De ziua mea II

Ma gaseste rezemat de stalp, asteptand nerabdator.

Aahahah, defapt nu am nici macar chef de povestioarele astea inventate.
Am zis sa aprind tigari in loc de lumanari dar nu ajungea pachetul.
Sambata noaptea eram tolanit pe iarba, cu tigara in gura si ochii atintiti spre cer. In jurul meu
lumea dansa, o tipa se juca cu parul meu si eu plecasem cu gandul la poluarea luminoasa.
Asta din cauza ca in urma cu 2 saptamani fusesem la Observator si vazusem o prezentare teorica a boltei ceresti fara influenta negativa a iluminatiei urbane.
"Uitati cate stele ati putea vedea daca nu am avea poluare luminoasa!!! wooooow"
Si la 2 saptamani distanta eram intr-o pozitie familiara:
"Pai pula mea, eu cand scoteam capul din cort, la mare, ca sa fumez o tigara, vedeam mult mai multe stele"
Am primit 43 de urari de "la multi ani" pe Facebook, 3 prin sms, 4 pe mail, 6 fata in fata, 1 la telefon si una prin mesagerie vocala.
Si totusi, acum ca ma gandesc mai bine, nu am mai vazut niciodata asa de multe stele ca la mare.
Eram si mai fericit pe atunci.