Cred ca ai nevoie de o punga de plastic pe fata.
Nu vrei sa spui o punga de hartie?
Tu te-ai vazut in oglinda?
Proaspat trezit imi cercetez imprejurimile. Dormitul pe plaja mi-a repozitionat coloana incat doar pozitia erecta sa imi mai fie folositoare. Vreau la buda darrr... banii sunt in portofel, portofelul in pantaloni, pantalonii in cort...si eu pe afara in chiloti si cu o mana la ochi.
Observ...
cum taximetristul ma claxoneaza furios. Apas acceleratia, revenind curios cu privirea la oglinda retrovizioare. Nu a plecat de pe loc. Pe ce culoare am trecut? Soarele de dimineata strapunge cu greu geamul manjit de gainat si nisip de la mare, in timp ce eu o bag intr-a 3a.
Si intra...
un aer racoritor intr-o camera portocalie. E si mai portocalie de cand i-am lipsit peretii, cei faradeunghidrept, de tablourile mele pseudo-artistice. O planta in colt i-ar mai fura din identitatea minimalista. Ceva lipseste in camera asta, ceva pierdut de niscaiva timp.
De 30 de minute...
tot ma amagesc ca voi reusi sa deschid ochii. Cad dintr-un vis in altul si nu mai e mult pana cand bratele se vor deschide pentru a ma re-primi in comunitatea proletara nativa plantatiei.
Proaspat trezit imi cercetez imprejurimile, seara insa prefer sa nu o fac.
O zi de mai generica. O luni si mai. Jocul de cuvinte greu de tradus.
Cum weekend-ul trecut vazusem stele paralele si genunchi in floci la vama, ma asteptam sa retraiesc "boemitatea" si in acest weekend. Vremea era cam tot la ciclu iar dezordinea din casa aducea a valuri cu miresme exotice de alge. La insistentele lui Aghiuta (da, devil fan-boy), care mai nou are si un site, mi-am semnat pierzania sufletului plecand la cumparaturi prin urmatoarele:
Zara: Sa va explic cum sta treaba cu Zara. Pentru cine nu e la curent, Zara e cap de afis al grupului Inditex, care controleaza/detine Pull&Bear, Berska, Stradivarius, Massimo Dutti. Preturi aliniate la piata vestica, mult prea mari pentru Romania. Lipsa totala de inovatie. Haine anoste cu o linie mult prea familiara. Acelasi lucru l-am regasit si la Pull&Bear si Berska care mai veneau si cu o tenta adolescentin-cocalareasca a la Kenvelo.
H&M: Cat eram pe alte taramuri totdeauna mai slefuiam cate ceva din maldarul de imbracaminte care are pretentii la excentricitate urbana. Acum vad doar materiale ieftine, preturi deloc pe masura. Daca vreau sa port hartie creponata pe post de camasa sau pantaloni in culorile curcubeului, de acum stiu unde sa le gasesc. Nimic nici pe departe dragut dar magazin full cu oameni. The Rest: Am ajuns acasa cu o pereche de pantaloni clasici, o camasa clasica, o durere de cap si o pata pe haine de la KFC. Cat de frumoasa poate fi lunea asta ploioasa de mai!
Dormi? Nu, stai calma. Doar ma prefaceam, cu ochii inchisi si lumina stinsa.
Bai e weekend comunist asta. Pai cum se face ca toata saptamana ne dadeam cu ulei de plaja pe la serviciu si cum a venit vineri, hop si aversele de ploaie. Si ploicica dintr-aia marunta, nu indeajuns incat sa explodezi in atacuri spontane de depresie dar destul incat sa iti mai futi putin smaltul pe care deja l-ai cam tocit de cand cu criza financiara (si nu cea de la tv, ci aia care te freaca mai anal, cea din buzunare) Ma consolez cu procnoze optimiste. Ba despre vreme, ba despre alte lucruri. Intre timp, in schimb, survolez carcase in cautare de hrana. Ar fi cazul sa explic: e de fapt o metafora, nu survolez nimic. Ah, si ce inseamna? Ghici ghicitoare gagica cine-i. Si daca maine o sa-si piarda din esenta, n-o s-o poti numi coincidenta.
Ar fi fost mai eficace un titlu de genul "Sunt extenuat". M-ar fi transportat pe locul intai al compatimirii pe incredere. Defapt sunt viu, verde si standul meu e ala pe care scrie mare: "Pana cand ligamentele ma tin in picioare, merge treaba". Satisfactia vine la sfarsit si te ia prin surprindere. O pura coincidenta face ca de data asta sa nu fie dupa coitus. Ci mai exact pe ninsoare. Cursuri, teatru, job, antrenament. Intre pauze ma gasiti zgribulit la scari de bloc, lingandu-mi pe de-a lungul tigara. Astazi m-am pitit unde reusesc eu de obicei sa ma ascund cel mai bine, direct in vazul lumii. Am ras, zambit, am organizat, vandut, am recitat, ascultat si am sustinut. Un succes extraordinar, un Gabriel de milioane dar care la licitatia de astazi il vom vinde incepand de la... going once, going twice...
Anumite nume au fost omise * Random Facts Titlurile au o melodie corespunzatoare pe care o ascultam totdeauna in perioada respectiva.
Aceasta este povestea lui Rodrigo Palmeiras, un nume cu care a ajuns sa fie identificat alter-egoul meu din Spania. Am plecat la Barcelona in 2 (eu si Claudio). Taica-meu ne-a lasat la aeroport cu un singur sfat: "Acum sunteti doi frati, orice cacat faceti acolo, responsabilitatea trebuie impartita" . Great.
Pe beton spaniol
Iesind de la gura de metrou increzatori, inarmati cu harti, dictionare si un dezvoltat simt al directiei, am realizat dupa juma' de ora ca inconjurasem de 3 ori destinatia.
Hostel nr 1 partea I
Block Party-helicopter
Primele zile au fost relativ monotone, intrerupte doar de niste ramen furisat la micul dejun si de brazilienii sforaitori din camera.
Kennedy era si el brazilian, insa nu se intelegea cu compatriotii sai.
Totul a inceput intr-o seara. Jucam biliard cu
Kennedy cand o tipa mult prea beata se apropie, intra in vorba cu noi si ne invita la masa.
Cum ocazia de a a socializa venise direct sa ne faca felatie, cum puteam refuza?In jumatate de ora eram in jur de 10 persoana la o masa multietnica, toti beti morti (multumita lui Fabien, barmanul francez care dadea de baut gratis).
Eu vorbeam cu un tip din Botswana (crescut in America, locuind in Ungaria) despre politica africana. Faceam in acelasi timp si pe proxy lingvistic pentru Claudio care facea "progrese" cu o finlandeza deloc impresionata.
Kennedy se bagase si el in discutie, iar un tip american se certa cu 3 irlandezi.
Iau o pauza pentru a-l descrie pe american: un tip la vreo 40 de ani, masiv, inalt si blond, al carui singur subiect de discutie era acela de a-si lauda patria. Apare ea.
O canadianca la vreo 20 de ani. Desi se asezase tacuta langa mine, nu imi dadusem seama de prezenza ei pana cand nu incepuse sa-l faca praf pe american din cateva replici. Incepusem atunci sa o privesc mai bine. Rebela, tatuata, intepatoare si futabila la maxim (really bad girl). Nu cunostea pe nimeni la masa dar reusise in cateva secunde sa atraga toata atentia asupra ei. Am iesit la o tigara pe scarile anti-incendiu cu ea. Tipul american a insistat sa ni se alature.
La un moment dat o tai la buda. De aici incepe filmul.
Cum ies sa ma spal pe maini, canadianca sare din nicaieri pe mine, sa ma sarute. Dupa cateva momente de nedumerire, mainile mele ii dau bikini jos, prin magie. Un scartait si il vedem pe american cum sta buimac la intrare de la toaleta. Ne intoarcem toti 3 tacuti pe scari in timp ce tipa se lipeste de mine.
Americanul: Can you feel the spiritual connection between us three? Eu: No. (don't go there) Ea: I don't know about a spiritual connection but I'm sure that there's a sexual one.
Timp in care americanul incepe sa mangaie piciorul tipei, situatia devenind absolut penibila. Dupa cateva aluzii bine plasate, se prinde si el ca e timpul sa plece. Ea, intelegand privirea mea (si erectia evidenta) imi spune cum ca nu vrea sa o fut pe scari. Asa ca ma duce in camera la ea, cu alte 3 tipe (???)
Dupa cateva zile avea deja vise mari, cum ca ar fi dorit sa se mute cu mine in apartament la Barçelona. Asa ca i-am promis ca o voi suna cand ma mut si i-am aratat drumul spre camera mea (8 persoane, dintre care un destept care se trezeste sa aprinda lumina in semn de protest; so much for inhibition). In perioada aia eu si Claudio eram putin disperati, mergeam sa vedem apartamente fara a reusi sa punem cum trebuie mana pe unul.
Hostel nr 2
Nu ne mai puteam permite sa locuim la primul hostel, si cum salariile din Italia nu ajunsesera inca, ne-am cazat la ceva mai economic (18 paturi intr-o camera). Nu am rezistat mai mult de o noapte, insa ce-i drept acolo reusisem sa luam legatura cu cel ce urma sa devina "traficantul" nostru de incredere. Eram o epava in perioada aia, plecasem singur sa caut apartamente, nebarbierit, transpirat si nedormit, in timp ce "fratele" meu fuma iarba la greu. De cand ajunsesem in Spania, mancam numai fast-food.
Hostel nr 1 partea II Ne-am mutat inapoi si am inceput sa ne bucuram indeplin de facilitatile hostelului (piscina, jacuzzi, sauna). Aici a si fost prima data cand am fost atat de high inca nu mai reuseam sa fac chestii elementare. Stiind ca sunt high, m-am oprit in lounge room, sa stau putin la pc, sa ma calmez.
Cum toate computerele erau ocupate, si pe atunci nu aveam inca laptopul, am inceput sa astept. Dupa jumatate de ora, si dupa nenumarate trip-uri, observ cum un tip se ridica de la un pc.
Ma indrept in directia aia. Tipul ma roaga sa ii las pc-ul pt ca downloadeaza ceva insa cel de langa el e liber. Pc-ul cu pricina fusese liber de jumatate de ora, doar ca eram atat de varza incat nu reusisem sa imi dau seama. *Am inceput sa nu imi mai rod unghiile.
Hostel nr 3 partea I
Missy Higgins - Forgive me (Terry version)
Urma sa ramanem aici pana ne mutam in apartament. *In Barçelona se pot intalni scari rulante si in exterior si nu numai in zone de top
ci chiar in cele asemanatoare Colentinei. Ne-am "imprietenit" cu receptionistele si am fumat toti impreuna ca o mare familie disfunctionala. Daniela era prima tipa spaniola care ma facea sa imi pierd busola. Cand aparea ea incepeam sa ma izbesc in mod aleatoriu de piese de mobilier. Il numeam "the Daniela effect". A fost extraordinara. Din toate punctele de vedere. *Prima tigara facuta de mine la "steag" Cum stateam noi cu un prieten de-al nostru receptionist, "C" si cu o tipa australianca la un fum
si la o bere, uite ca apare Josh,
un australian jumatate aborigen, jumatate canadian (???) care isi face simtita prezenta fiind tacut, varsand berea noastra si dand pe jos toata Maria...
Dar seara aceea a fost oricum minunata multumita lui Terri, care ne-a cantat la Ukulele.
O voce superba. *In mod normal nu vezi multe tipe spaniole pe strazi, mai putin tipe dragute, cu o singura exceptie: sambata seara. Sambata seara se imbraca toate mai ceva decat curvele noastre autohtone.
Halloween la Hostel
Mistabishi - Printer Jam
Un cazan de Sangria la dispozitie, machiaj inspaimantator (au si pus o poza cu mine) si
australieni care "cantau" la Didgeridoo. Ne-am ametit cu putina Sangria si am luat-o inspre casa lui "C", pentru a continua petrecerea acolo. Jesus Christ. Iarba era de la un tip din Cile, avea aroma de trandafir. Mi-am promis ca nu voi mai incerca nimic altceva in viata mea. Papilele mele gustative isi vor aminti totdeauna de ea. *In Spania e legal sa ai 2-3 plante de Maria in casa. Cum eram noi foarte "voiosi", am ajuns la un fel de rave psihedelic underground cu tema semi-religioasa, intrare secreta, gatekeepers si blacklights peste tot. Pierdusem orice fel de notiune a timpului multumita decorului. *Un alt receptionist brazilian e de parere ca romana este o limba geniala, desi jobul lui ii permite sa cunoasca o multime de limbi. (cred ca bause prea mult)
Camera in apartament
Mumm-ra She's got you high
Sagrada Familia era tocmai langa noi, zona era perfecta, colegii de apartament (o norvegianca care ne-a invitat la nunta ei si un brazilian care nu a auzit de ABBA).
Cum am intrat in vorba cu ei, ne-a fost pusa o intrebare: "Are you guys together?" "WHAT??? NO, no, no, no, no..." Ne marcase atat de mult episodul incat dadusem jos din camera niste postere care ni se pareau prea roz, doar pentru a nu crea suspiciuni. *Din 2 pana pe 29 noiembrie m-am bronzat pe balcon. Incepusam sa cautam un job de ceva timp, eu lasand tot timpul Cv-uri la toate hostel-urile posibile si Claudio, nu (???) La un moment dat am cumparat un hamster "Robonski el Primero". Se lasase cu petrecere, cu casuta din cutii de pantofi, cu scarita artizanala si cu multa mancare pt primirea lui Robonski in sanul familiei. Dupa 2 saptamani, o patura roasa, un hamster deloc istet si o usa uitata deschisa, Robonski se arunca de la etajul 5. Nu lasase nici macar un bilet de adio. Am plecat de la apartament doar dupa o luna, incalcand orice fel de intelegere scrisa sau orala facuta cu proprietarii. Dupa ce facusem cateva calcule, economiseam fabuloasa suma de 25 de euro daca plecam. *In tot timpul in care am stat in apartament, am furat net de la vecini. Vesnici multumiri lui Danylo, personaj a carui conexiune ne-a ajutat in momente dificile.
Hostel 1 partea III (ala cu piscina si sauna) Kings of Leon - 17
Am stat putin aici, dar am fost tratati regeste. Cum deja stiam pe toata lumea, mancam gratis, beam gratis, fumam cu discretie. La un moment dat alcatuisem un mic grup de prieteni cu care facusem un warm up inainte de a iesi in oras. Cum eram deja toti wasted, am stat 5 minute in lift pe loc, fara sa ne dam seama, fara ca cineva sa se gandeasca macar sa apese vreun buton. Constatasem in felul acesta cum ca iarba era buna. *Apar in video oficial de la Liberty Parade 2009 Intorsi din oras, am adormit. In camera noastra erau, pe langa alte persoane, si 3 tipe americane. In toiul noptii aud un sunet infundat si o tipa care incepe sa urle si sa planga. Cazuse din pat desteapta (de la un metru inaltime) si chestia asta alarmase pe toata lumea. S-au aprins luminile, prietenele ei s-au dus sa o ajute, au dus-o in baie, tot timpul in care ea continua sa tipe si sa planga. In dimineata urmatoare vorbeam despre chestia asta cu Claudio. Bizontul nu auzise nici pe draq nimic, desi balena esuase exact langa patul lui. M-am uitat si la filmul Weekend cu Mama (productie romaneasca) in timp ce eram acolo si pot sa zic cu mana pe inima ca nu am mai auzit sau folosit niciodata atat de mult cuvantul TRIP (dar a fost nevoie sa o fac).
Hostel 3 partea II (si ultima)
Kings Of Leon - Sex On Fire
In hostel-uri se vorbeste doar despre limbi, eterna conversatie. Un tip incepuse sa vorbeasca despre fizica nucleara, asa ca am ciulit bine urechile. Se pare totusi ca se chinuia sa ii explice unui tipe cum se zice "fizica nucleara" in limba sa (pizda ma-mii lor de francezi). Ah da, si de cultivat iarba. Metode si proceduri. Spaniolii au ajuns sa intre la suspiciuni, cum de vorbesc eu engleza asa de bine. Si desigur, am dat peste niste romani care lucrau la hostel. Nici ei nu au crezut ca sunt roman. Partea buna este ca mi se daduse sansa sa lucrez pt hostel, in schimbul la nopti gratis. Partea proasta este ca trebuia sa ma trezesc la 10, ceea ce se dovedea a fi extraordinar de greu vazand orele la care adormeam. Dar ce nu fac eu pentru cativa euro pusi la pusculita. *Que haçhes tijo?
Devenise din ce in ce mai greu sa imi fac treaba, din cauza nenumaratelor petreceri de seara,
printre care una cu prietenele lui Daniela si un "tun" de 15 cm (maria, si nu, nu glumesc). *Eu: Here, take some pasta. Daniela: I don't wanna take advantage of you... Eu: I do.. hahahah Venise sa stea la hostel un jurnalist englez, Ash (si cand zic jurnalist zic un tip care se dadea drept jurnalist doar pt a dormi gratis, in schimbul unui articol). Nu pot sa nu admir modul englezesc de a trai. Oricum, era perioada de pokereala si alte jocuri stupide. Reusisem sa strangem la o singura masa persoane din urmatoarele tari: tara cangurilor, cea care a gazduit ultima editie a jocurilor olimpice, tara primei editii a jocurilor olimpice. tara morilor de vant, tara in care se afla Big Ben, tara in care se fabrica BMW, tara care gazduieste Mona Lisa, tara pasiunii, tara unde totul e posibil (a noastra), tara steagului instelat si Belgia (pizda ma-sii). Tipa din Olanda incepuse sa povesteasca cum prostitutia fusese legalizata in Amsterdam (oau, serios?) si cum poti sa te duci la o curva sa o futi sau daca vrei sa ii dai palme. La care Ash: She's gonna get it anyway. *Toma castana e o expresie spaniola pt a zice: Pac (ceva gen: Ia de aici) Iesisem tot in seara aceea in oras. Se luase toata lumea dupa mine, cu Ash in frunte. I-am dus la un bar mic si dragut "Travelers Bar" unde o americanca si-a marturisit dragostea ei pentru mine si faptul ca platise 40.000 de dolari pt operatie estetica. Stereotipurile exista pt un motiv. In seara aia am ajuns pe plaja, cu niste beri si o chitara, nu din cauza ca ne trezisem mondeni ci pt ca nimeni nu ne lasa sa intram in cluburi (selectie riguroasa). Cum Ash si majoritatea persoanelor interesante plecasera de la hostel,
se anunta o perioada friguroasa si plictisitoare.
Si tocmai in seara respectiva, the blackout.
S-a dus curentul si dupa panica initiala din cauza ca nu se mai putea accesa Facebook,
am aprins niste lumanari, am pus niste muzica la un casetofon vechi si scos o sticla de vin rosu ieftin. 8 persoane in tot hostel-ul. Initial muncitorii anuntasera ca vor rezolva problema in 4 ore. Le-a trebuit 20. Am adormit toti cu lumanarile in jur pe sunetul ploii si unei chitari acustice. Nu mai e nevoie sa zic ca frumusetea momentului a fost spulberata de faptul ca adormisem toti in pozitii ciudate, pe jos si cand ne-am trezit era un frig cu draci.
Dublu M (Misiunea Maria) Damien Marley - Welcome to JamRock
Venisera sa ne viziteze pentru cateva zile niste prieteni din Italia. Fiind si ei fumatori, am
cumparat ceva iarba pentru toata lumea. Doar ca in loc de 20 de euro, cat platisem, ne trezisem cam cu dublu si asta cu 2 seri inainte se trebuiasca sa ne intoarcem. Misiunea era clara. Cum nimeni nu vroia sa o arunce, am inceput sa facem un maraton care se extindea timp de 2 zile. In prima seara, dupa 5 tigari consecutive, nu pot sa descriu starea in care eram. Pot sa zic doar ca la un moment dat eram toti in picioare fara sa ne dam seama, de vreo jumatate de ora si fiecare repeta aceeasi miscare. Unii cautau ceva pe jos, altii bateau din palme, eu personal stiu ca imi frecam fata. Eram atat de wasted incat uitam sa clipesc. Nu imi amintesc nici cum am ajuns in camera. A doua zi acelasi lucru. Alte 5 tigari, partide de poker si trip masiv. Am salutat pe toata lumea cu mare tragere de inima. Daniela ne-a facut sa promitem ca ne intoarcem. Probabil ca o voi face. Imi e deja dor de tot.
Misiunea Maria pe beton italienesc
Bob marley & laureen hill - Turn your lights down low
Reusisem sa terminam ultima tigara tocmai inainte de a ne urca pe avion. Nici o problema.
Asta pana la aeroport in Italia cand au sarit cainii anti-drog pe noi. Politia ne-a oprit, perchezitionat si intr-un final dat drumul.
Consideratii
Mychael danna and rob simonsen - a story of boy meets girl
Am vazut 500 days of Summer, un film foarte frumos. Nu sunt un drogat. Ce s-a intamplat in Spania a fost un episod izolat. Nu as repeta experienta nici sub aceleasi circumstante. Nu am fumat decat iarba. Australienii obisnuiesc sa le numeasca pe tipe prawns = shrimps = creveti.
Am vazut si ceva chestii turistice.
D: don´t leaaaaaveeeeee!!!!! doooon´t!!! It´s wrong. Don´t do it. aaaaaaaggggghhhhhhhhhh. who is gona make pasta every single day? i was getting used to my ass growing more and more each day...
Gabriel: you actually made a promise that you would cook some potatoes and omlette, you never did. "never trust spanish girls"
D: hahahah never!
Gabriel: toma castana
D: toma melona, i was about to cook it the day you left
Gabriel: yeah right 5 min after we left you all got naked and had a huge party, we just missed it
D: hahahhahahha exactly how did u find out?
Gabriel: with google maps :))) I can see your huge ass from SPACE (kidding)
D: hahahahahahahahahahaahahahaa, we're laughing our HUGE ASSES OFF!!!!! can u see it from space?
Reconfigurarea traseului... Se face cum ca astept seara. Imi asez tacticos camasa, pantalonii, cureaua, pantofii si ceasul. Uniforma mea de maine dimineata este completa. Noapte buna.
Ma trezesc mai obosit ca de obicei. Sunt pe un colt de pat fara patura. Ochii imi sunt atintiti pe fotografiile ei de pe birou. Parinti, iubit, cursuri. Hainele sunt inca aruncate haotic pe fotoliu. Totul miroase atat de bine. Ma intorc incetisor. Desi patura e la ea, o tina mototolita in brate. Ii sarut incetisor spatele, la baza gatului.
Doar cateva ore in urma urla de placere, acum pana si respiratia ii e inceata. Mainile ei imi atingeau apasat pieptul, ochii ii erau inchisi. Inchisi ii tine tot timpul cand ma simte in ea. Asa imi dau seama cand se pierde. Aseara insa i-a deschis. Mi-a soptit ceva. Mi-a zambit si a inchis ochii pe urma la loc.
Acum, dimineata, nu mai suntem aceeasi care eram aseara. Totul s-a schimbat. Imi simte sarutul si se intoarce inspre mine. Tine patura tot in brate. "Hei" "Hei" "De cand citesti tu Kafka?"
Am invatat ca daca surprinzi pe cineva pe strada cum isi tine bricheta aprinsa la nivelul stomacului e din cauza ca isi pregateste un cui. Am invatat ca tipele din Estonia reusesc sa fie niste curve formidabile, chiar daca nu sunt in stare sa exprime nici un sentiment uman. Am invatat ca sacrilegiul cel mai mare este sa te bucuri de un cappuccino cand e trecut de 12 ziua. Am invatat ca*controlorii de pe mijloacele de transport in comun prefera sa urce exclusiv pe durata calatoriei tale, indiferent de ora. Am invatat ca speranta provine de la cine te astepti mai putin, in momentul cel mai putin probabil. Am invatat ca desi sefii se falesc neincetat cu*calitatea vanzarii produsului, zaharelul e intotdeauna servit la subordonatii productivi. Am invatat ca ramen-ul e una dintre inventiile culinare japoneze cele mai accesibile unui student in plin proces falimentar. Am invatat ca printre ingredientele bauturii "Tamango" se numara o radacina africana, ketamina si pastile expirate, ceea ce ar explica efectul devastant. Am invatat ca iubirea inseamna rabdare. Si vise. Si incertitudine. Si disperare. Si renastere. Si tot.
Povestea trandafirului incepe undeva prin dupa-amiaza de 24 aprilie. Se naste ca o idee draguta in fata blocului ei, in asteptare. Ajuns acasa si cu 10 min la dispozitie, ma conving de idee. Plec pe ploaie spre floraria cea mai apropiata.
Usa de la intrare de neclintit. Nimeni inauntru. Dau sa plec resemnat cand o voce ma agata de guler: "aici sunt, am fost sa beau doar o cafea, ce doriti?" Acord atentie batranelei cu evidente probleme de sanatate. "Un trandafir rosu, sunt in foarte mare graba!" Batrana se fastaceste in timp ce aleg victima printre rosul intens al trandafirilor. O intreb vizibil grabit cat face. "3 euro 50... dar pt dumneavoastra doar 3" aratand acelasi zambet cariat care il foloseste cu toti clientii "speciali". Imi colectez prada si ma grabesc spre casa.
Se face seara, scot trandafirul din vaz si il tin ca un neghiob in mana stanga. Pana la ea acasa nu il voi mai muta din mana respectiva. I-l arat. "Stii ca nu il pot accepta" Il ia delicat in maini si si-l apropie de fata la fiecare 5 min zambind. Pana la urma asta imi doream. Ma saruta timid, cu trandafirul in mana: "ai tu grija de el". Ii spun ca i-l voi da inapoi in persoana, cand o voi vedea din nou. Nu ma asteptam la raspunsul acela din partea ei. Plec acasa cu prietenul meu trandafirul in mana. E tarziu si nu mai sunt autobuze. O iau pe jos si ajung intr-un sfarsit la prieteni la biliard. Tipele vor sa afle absolut orice detaliu despre ce cauta trandafirul acela in mana mea. Dau raspunsuri superficiale si ma scufund in ganduri. Ajung intr-un sfarsit acasa.
Il asez pe masa langa mine si incep sa scriu povestea trandafirului.
Vreau sa deschid ochii inaintea ei. Sa o vad cum se zbate inca intre vise si realitate. Sa arunc ceva pe mine si sa dau o fuga pana jos impiedicandu-ma de somn. Sa ma scotocesc prin buzunare ca sa platesc pt trandafirul rosu si gogosile calde. Ea tocmai sa fie trezita de zgomotul cheilor in usa: "buna somnoroaso"
Sa intinda bratele dupa mine si sa manance zaharul gogosii ramas pe buzele mele,
cu ale ei: "esti un dulce"
Sa ma asez langa ea, sa ii soptesc ceva la ureche si sa mancam restul gogosilor.
Soarele abia trezit ne vede impreuna tolaniti pe canapea.
Mai tarziu iesim sa ne plimbam impreuna, spre seara trecem pe la niste prieteni.
Banuiesc cu o oarecare consistenta ca lucrurile merg pe perioade. Acum 2 zile viata mea era mai monotona ca ziua unui pescar. Evenimentele nu sunt legate intre ele si totusi au o oarecare structura ciudata in intregul context.
Am ajuns ieri la munca cu tipica mea lipsa de chef. Salariile deja aveau intarziere de o saptamana. Am fost chemati pt o mica sedinta in care ni se comunica ca vom fi platiti pe luna februarie cu mare intarziere, aproape de o luna intreaga. Nu sunt in nici un caz vesti bune pt o persoana al carui cont in banca ciripeste dupa bani. Nu mi-am facut griji, banii oricum vin si cheltuielile majore au fost facute. Recunosc ca tind sa minimalizez problemele in ultima perioada. De ceea ce iti este frica de aia nu scapi, nu? In fine, ziua trecuse intr-o clima insuportabila de tensiune, construita pe lipsa contactelor bune si gaura neagra din buzunare.
Dar seara jucam fotbal cu prietenii, asa ca ce-mi pasa mie de contracte?! Iesisem de la munca cu ploaia care imi ciupea parul. Nu credeam ca vom mai juca. Insa, aparuse toata lumea. O mica incalzire si fotbal. Eram mai degraba o echipa de polo de apa decat de fotbal insa a fost atat o descarcare fizica cat si una emotionala de la realitate. Devenisem un burete uman a la Spongebob la cata apa retineam. Ajuns acasa mi-am pierdut hainele in cateva secunde si m-am bagat la dush. Jetul de apa calda a facut minuni. Erau un om nou in cateva minute.
Dupa asta am stat vreo ora incercand sa ma deconectez de tot purtand o conversatie lunga pe mess. Conversatia se vroia romantica la inceput dupa care a luat inevitabil aceeasi forma: Nu esti in tara, n-ai parte. Bine de stiut, imi place nespus de mult evidenta repetitiva. Stiu ca ma vedeti voi pe mine ca un copil care bate din picioare pentru acadeaua lui preferata insa e putin mai complicat decat atat. Exista planuri precise, obiective prefixate, astfel incat sa nu dau intr-o balta de dezamagire cand ma intorc.
Trecuta si chestia aia ma trezesc a doua zi distrus, cu doar 20 de minute inainte de repetitiile de la teatru. Nu ar strica daca as interpreta un Romeo versiunea acid lactic, in dureri. Ajung cu mare intarziere din cauza celor 3 minute dedicate noii mele paste de dinti cu laudabile proprietati inalbitoare si ma adresez "profei", o papusa blonda carliontata la vreo 25 de ani, incercand sa mentin o mutra trista care ar misca si muntii. Nu era pana la urma nici o problema, dialogul dintre Romeo si nenumaratele lui Juliete era ceva mai incolo deci puteam sa trag un pui de somn in oarecare colt intunecat al salii, chestia chiar indicata de carliontata. Si intra in scena Emma, un produs autohton timbrat London, England. Incepem sa vorbim despre dificultatile pe care le-a intalnit in Italia, despre radacinile ei nemtesti, despre injuraturile care le-a invatat in spaniola. Imi povesteste cum italienii nu renunta niciodata la accent si se mira cum eu nu am accent. "Romanian? ... fascinating!!!" Se pare ca va juca rolul ultimei Juliete, cea care se va sacrifica pt love. Ies grabit de la curs cu intentia da a o taia spre job. Pe drum ma impiedic intr-o veche cunostinta cu care trebuie sa socializez cat de putin. Timpul trece rapid. La lift schimb 2 cuvinte cu alta colega de curs care ma face sa zambesc. O intrebasem cum i se pare rolul care il joaca (Benvolio) si imi marturiseste ca e cel care i se pare cel mai realistic. Dupa ea Mercutio e fraier si Romeo, fiind indragostit, este prost prin definitie. "Fara suparare". Rad pt stiu ca are dreptate.
Ajung acasa. Decid sa nu mai plec la munca. In schimb imi fac de mancare si ma culc. Big night tonight. Ma trezesc complet regenerat dar prietenii nu mai au chef sa mearga in club. Pacat, vroiam sa il vad pe tip, sa ii sparg fata de ar fi fost posibil. Si imi amintesc de excursiile prin tara de nebuni, chestii tipice studentesti. Si vreau acasa. La mine acasa. Si ma gandesc la ea, desi conceptul de ea o ia razna in mintea mea, nereusind sa ii identific fata. Am nevoie de muza. Pentru a reusi sa pictez mai bine tabloul.
Voi incerca sa fiu cat mai ambiguu posibil. 4 situatii, din 4 sfere diferite ale vietii mele.
[Life]Intr-o masina la 3 noaptea. Eu, si inca 2 persoane. Se vorbeste despre multe chestii, de la politica, la sistemul judiciar, la narcisism, la pornografie. Se ajunge la mine. Cum ca traiesc in 2 lumi diferite, nefiind in stare sa-mi construiesc o realitate in nici una din cele 2 lumi. Morala: traieste ziua.
[Work]In fata unui calculator la munca. O mica scapare profesionala. Nu mai am voie sa vorbesc cu cei de la back-office. Blonduta ma alunga folosindu-se de o romana italianizata. Seful ma asteapta in sala. Se vorbeste despre salariul meu. Indignare din partea sefului cum ca din comisioane castig mai mult ca el. Morala: profita cat poti.
[School]Cu foile de la cursuri in mana. Imi caut pixul printre carti. Cateva examene si am scapat. Metodele stilistice din leteratura Renasterii. Si germana aia imputita. Inca cateva zile si ma duc la cursul de teatru. Anul asta, Romeo si Julieta. Si ramane germana aia. Trebuie sa gasesc o solutie. Morala: mult stres acum, mai putin dupa.
[Love]12 fix. O conversatie pe mess terminata in secunda precedenta. Inca 10 secunde raman cu privirea in gol, trecutul, prezentul si viitorul facand defilare prin fata mea. O senzatie de intimitate ma cuprinde. O vad ca si cum ar fi in fatza mea. Fata mea. Morala: nu renunta.
O noapte imbaiata in prea multe grade, o scena, o multime, brate ridicate.
Urmatorul dialog are loc pe un balcon, plin de fum de tigara. Personajele: eu (Gabi) si inca o persoana (X). [...] Gabi: Era vorba de altceva, trebuia citit intre randuri. X: Hai, lasa asta, zi-mi de tine! Gabi: Pai, daca as stii si la ce te referi... X: Tine-mi putin tigara, vin imediat inapoi, ma duc doar sa schimb melodia ... asa mai merge, hai zi-mi. Gabi: Ma faci sa rad. Ce naiba vrei sa iti zic... sunt bine. X: Darrr....? Gabi: Lucrurile sunt in aer. Si nu sunt obisnuit sa nu am anumite sigurante. Sunt multumit totusi de mine. Am realizat multe chestii in scurt timp. X: Unde e problema? Eu, ele? Stii ca de acum cazi in acelasi tipar, nu? Gabi: Da, am observat. Da-mi o tigara te rog... Mersi. E la tine bricheta mea? ah e aici oki. Nu, stii care e treaba? X: Uhm... Gabi: Ca stai, si iti faci planuri si visezi... si dupa aia te trezesti ca nu numai nu s-a realizat nimic, ci mai mult, nici nu faci mare lucru ca sa iti imbunatatesti situatia. X: Cu mine la fel? Gabi: Cu tine e diferit. Te vad cu ochi diferiti. Macar schimbarile sunt evidente. Dar nu e totul perfect. X: Cu ele atunci? Gabi: Momentan nu stiu. Astept semnale si de la tine si de la ele. Hai ca iti zic la urmatoarea pauza de tigara. Trebuie sa mergem.
E miercuri 24 decembrie. Senzazia e de sambata. Vremea tradeaza insa o zi insorita de toamna. La munca sunt printre putinii retardati care isi belesc ochii intr-un monitor vechei. Gandul imi e la altceva. Nu ca ar fi fost cu adevarat vreodata la munca. Dar acum e liniste si gandurile soptite rasuna ca o cratita peste incisivi. Sunt calm. Citisem aseara aberatiile elizeene ale lui Chirila pe tema iubite in tricou alb si boxeri. Vreau s-o fut. S-o pun capra si sa ma gandesc mai putin la romantism si mai mult la pizda ei umeda. Se uita sugestiv la mine cand ma suge ca un catelus in calduri. Ochii mari ii sunt plini de gratitudine cand i se scurge totul pe gat. ... Uite ca tocmai am facut un contract. Nici nu ma asteptam la ora asta, in ajun de craciun. Cateodata banii au un miros mai intepat decat flasneta. V-am pupat, am taiat-o acasa sa dorm, sa beau si sa fut. Mai special, ca e de craciun.
Saptamana viitoare va fi un cosmar. Cu un final comico-tragic. Trebuie sa recunosc insa ca, spre deosebire de inainte, astept cu nerabdare obstacolul. Cutitu'n gura si fata de posedat. (check) Se poate, se poate, trebuie doar putina concentrare si nervi de otel.
Odata trecuta saptamana respectiva, voi fi pus in fata unei intrebari mari. Desigur, deja v-am obisnuit, si cand ma refer la voi, ma refer la mine (fiind singurul cititor a propriei mele creatii) cu subiecte ce ating sfera sentimentala. Deja gandesc prea inainte si ignor decalajul creat intre realitati. Am totusi o presimtire ca ceea ce voi face in urmatoarea luna va avea un mare impact asupra scurtei perioade de timp ramasa-mi in Italia. Nu gandesc inainte cu inversunare, din greseli se mai si invata, insa o mica idee a urmatoarelor mutari nu strica sa am. Astea fiind zise, ziua de astazi trebuie traita. Precum si weekendul asta. Promit ca nu mai joc sah beat. Desi castig. Acum trebuie sa mai si castig in viata. Ramane de vazut ce.
Vreau sa ma intorc extenuat de la munca. Sa realizez ca lumina e aprinsa acasa. La noi. Sa o vad putin aplecata deasupra aragazului cum incearca sa soarba din lingura. E obosita si ea, i se citeste pe fata. Sa o prind de solduri si sa o strang: "Buna iubito" Ea sa se intoarca, sa ma sarute si sa imi impinga lingura in fata: "Gusta" Sa simt bucuria aia infantila si inexplicabila gustand supa: "Esti minunata, nu stiu ce m-as face fara tine!" Sa ne aruncam pe canapea dupa cina, sa punem un film prost la care sa adormim tolanitiunul pe celalalt. Ea sa tresara in somn, trezindu-ma, si sa trag o patura peste noi. Fara griji pentru ziua de azi, fara griji pt cea de maine. E simplu. Maine e sambata, ne trezim tot impreuna. Si avem tot timpul din lume. Iti promit asta.
Irezistibila compozitie. Mare, bautura, prieteni. Desi ar fi mult de povestit, atentia mea va fi focalizata asupra amicilor nostri din Ploiesti, nenea Ionut (cea mai amuzanta persoana conceputa vreodata) si nenea Ovidiu (misteriosul ploiestean). Oamenii astia 2 asteptau autocarul spre vama in gara la mangalia, cand un disconfort vizibil (petele de transpiratie de pe noi) ne-a facut sa o dam pe discutii. Dupa schimb de cunostinte despre vama...
Eu: Poate ne vedem si noi prin vama sa bem o bere ceva (o sa observati la un moment dat un tipar cu bautura) Ionut: Da poate chiar punem cortul langa al vostru. Eu: Da il putem pune chiar si fatza in fatza. Ionut: Nu, asta nu. Eu: Ah...
Odata terminata prezentarea, sarim peste toata lucrurile misto din vama si trecem direct la post-vama. Defapt la post-vacanta. O perioada de abstinenta inacceptabila.
Concluzii: Ionut: suntem niste cooleanu aman2..dar revin si spun..we have the looks..we have the bullshit talking but WE NEED $$$i puii mei.. Eu: bai baiatule.. adevarut ca e trist dar tu esti acolo.. e mai usor cu undita Ionut: dar...totusi..daca nu ai bani si esti broke ass boy..nu ai nas oriunde ai fi..chiar si in papua noua guinee... ahhhhhh...cum se face ca 2 gagii culeanu asa ca noi sunt without pussy!!!!!!!..la intrebarea asta imi vei rasp next time..
Si va las cu niste imagini sugestive propuse de senor Ionut de la mare cu referire la poze:
ne luam la revedere de la tine Soare si ne pregatim din toate pct-le de vedere pt o noua noapteeeeee ;)D..prietenii stiu de ce D salutare BACAUUU si FRANNTTAAAAA !!! calare p ..situatie ) tot asa gabi & the kung fu gang B-) D
Ca tot se vorbeste despre psihologia din spatele unei relatii particip si eu prin expunere. Si hai sa zicem cu nu o fac chiar fara putin material drept sprijin. Am de toate: subiecti, premiza, drama etc Incerc sa ma mentin cat mai impersonal posibil, nu de alta dar m-as mira daca ati gasi interes in personaje in realitate. Baiat si fata; cam cliseu insa de aici incepem. Drumurile lor se tot intalnesc si se despart impreuna cu intensitatea sentimentelor. La inceput se indragostesc, fiecare destainuindu-si iubirea la luna plina. Amandoi incantatori prin vorbe dar fricosi la capitolul demonstrat. Fiecare cu un caracter diferit, fiecare cu propria viziune asupra vietii, ambii legati sentimental unul de celalalt initial prin magia verii si dupa prin iubire. In anii urmatori se despart, se regasesc, se iubesc. Desi nu ar fi crezut asta la inceput, au trecut peste o multime de obstacole care ar fi distrus alte relatii. Aceleasi obstacole i-au si slabit, pierzand cate putin din entuziasmul initial, regasit la prima atingere dintr-un nou capitol scris impreuna. Distanta s-a dovedit a fi cea mai greu de invins, cea care initial i-a legat si mai tare, acum ii desparte mai mult ca niciodata. Ceea ce e ciudat este ca amandoi simt cum vietile lor se indeparteaza una de cealalta insa nu sunt in stare nici sa le impleteasca, nici sa le desparta de tot. Stau amandoi si asteapta miscarea cortinei: daca se va ridica, se va scrie un nou capitol al vietii lor, impreuna; daca se va lasa se va termina totul in surdina. A fost totdeauna o chestiune de timp. Si cand se ia in considerare ca un simplu "te ador" soptit cu placere in ureche ar rezolva orice, nu se poate sa nu se evidentieze fragilitatea, unicitatea si totodata frumusetea relatiei dintre un El si o Ea.
