Partea 2

Stergatoare noi.
Nu e nevoie de explicatii intortocheate ci doar de inca un shot pentru mine.
Probabil ai impresia ca nu pot ajunge in starea asta pana acasa.
Promit ca o sa ai grija.
Parfumuri diferite, lumini peste tot, spirtoase, paturi si canapele,
flori ilegale, mare. Miriada miresmelor minunate ma momeste mereu mai mult. Total neasteptat este ca trag cu paiul cu pofta din butoi. Deloc surprinzator este momentul ales.
Joc in deplasare fara dor de casa, fara probleme cu terenul.
Pentru ca, cel putin pentru cateva clipe, am lumea la picioare.
Pentru ca vreau, pot si nu ma poti atinge. Pentru ca a mai ramas bautura pe masa. Pentru ca nu stiu cum am ajuns aici si habar nu am cum sa ma opresc din ras. Pentru ca nu mai stiu pe care sa o aleg sau cum le cheama. Pentru ca nu mai am credit pe Blackberry.
Pentru ca, intre timp, uitasem ce pot.

Les grandes marches

*Metafora
Bine ati venit la circ.
O selectie atenta facuta de yours truly cu intentii ascunse.
Primul act: Iluzionism
Mi-am taiat asistenta in doua. Nu facea parte din program, insa
frustrarea mea trebuia alinata.
Nu mai stiam cum sa o lipesc la loc, ceea ce a indignat publicul.
Intre tipetele muribunde si muzica orchestrei, am pierdut notiunea timpului.
Uitasem de ea.
*Metafora

Derulez caseta inainte. Trec peste scenele de sex, peste cele de iubire, peste certuri si peste impacari.
Incerc sa gasesc un sens, dar lobotomia amanuntita nu produce rezultate.
Asa ca las totul balta si imi aprind o tigara, in timp ce amintirile se freaca in privè.
Si mie imi place sa ma uit.

Povestea Trandafirului

Povestea trandafirului incepe undeva prin dupa-amiaza de 24 aprilie.
Se naste ca o idee draguta in fata blocului ei, in asteptare.
Ajuns acasa si cu 10 min la dispozitie, ma conving de idee. Plec
pe ploaie spre floraria cea mai apropiata.

Usa de la intrare de neclintit. Nimeni inauntru.
Dau sa plec resemnat cand o voce ma agata de guler: "aici sunt, am fost
sa beau doar o cafea, ce doriti?"
Acord atentie batranelei cu evidente probleme de sanatate.
"Un trandafir rosu, sunt in foarte mare graba!"
Batrana se fastaceste in timp ce aleg victima printre rosul intens al
trandafirilor. O intreb vizibil grabit cat face.
"3 euro 50... dar pt dumneavoastra doar 3" aratand acelasi zambet cariat care
il foloseste cu toti clientii "speciali".
Imi colectez prada si ma grabesc spre casa.

Se face seara, scot trandafirul din vaz si il tin ca un neghiob in mana stanga.
Pana la ea acasa nu il voi mai muta din mana respectiva.
I-l arat. "Stii ca nu il pot accepta" Il ia delicat in maini si si-l
apropie de fata la fiecare 5 min zambind. Pana la urma asta imi doream.
Ma saruta timid, cu trandafirul in mana: "ai tu grija de el".
Ii spun ca i-l voi da inapoi in persoana, cand o voi vedea din nou.
Nu ma asteptam la raspunsul acela din partea ei.
Plec acasa cu prietenul meu trandafirul in mana. E tarziu si nu mai sunt
autobuze. O iau pe jos si ajung intr-un sfarsit la prieteni la biliard.
Tipele vor sa afle absolut orice detaliu despre ce cauta trandafirul acela
in mana mea. Dau raspunsuri superficiale si ma scufund in ganduri.
Ajung intr-un sfarsit acasa.

Il asez pe masa langa mine si incep sa scriu povestea trandafirului. 

Noapte buna.

Sinaia

E atunci cand te enervezi temeinic cand iti simti degetele digerate
de frigul polar din camera. Intunericul iti amplifica simturile
si realizezi deodata ca esti la ananghie impreuna cu alti 6 adolescenti in
drum spre implinire hormonala. (grasule... roaga-te sa nu cumva sa
fie pula ta aia care ma inteapa in spate!).
Te ridici in fund, aplici durere corporala, si te indepartezi ingrijorator
cand un dezacord comun, presimte o tragica dar iminenta sfarsire
procesului de pedepsire (ATENTIE, GRASU S-A SPART... FUGIIIIITI!!!)
Imbulzeaza la usa camerei minuscule. Incuiata din motive de siguranta pt
elevi. Mainile insangerate batand in usa. (DOAMNA PROFESOARA... AJUTOOOR!!!)
Nimic.
Printre noi cineva realizeaza ca ne aflam la parter si incearca sa
limeze gratiile cu dintii, fara success, altii improvizeaza masti de gaz din
orice le sta la indemana: ciorapi, tricouri, chiloti.
Totul ia proportii imense.
Se aprinde lumina. Se face liniste. Toti ramanem masca.
Nederanjati, inca dormind, doi colegi imbratisati pe un mic patuletz.(de la frig cica)
Tocmai treziti de lumina puternica.
Te auzi zicand:

"Auzi mai Adriane ... da cat de poponar dedicat tre' sa fii ca sa nu ti se stranga bucile
de la miros?"

O ce???

E atunci cand privirea ta se indreapta in sus in incercarea de
a te atentiona asupra caderii de bucatele de var care 
atarna periculos de tavan (uite varul, nu e varul).
Esti tanar, ce draq iti pasa daca e ocupat la baie. Oricum stii ca 
Sprite si urina au absolut totul in comun cand puse intr-o sticla verde.
Se pare totusi ca baietii din camera cealalta au ceva de comentat despre gustul ciudat.
Diriga promisese discoteca, iti creste pulsul doar gandindu-te.
Nu cunosti cladirea, din cauza ca acolo stau fetele, off limits.
Muzica se aude de afara, mii si mii de watzi ... scrisi pe sticker-ul care acopera difuzoarele futute de la un casetofon cu manivela.
"De ce totusi nu incercam sa dam jos alea... poate se aude mai bine"
Nu e bai, fete sunt, caldura e si Celine Dion, cu vocea ei distorsionata de la motorasul futut al castofonului, canta despre cum inima ei va merge inainte.
Te incingi in dans. Dar apare domnisoara cu pricina. Strangi instinctiv putin buzunarul. E inca acolo.
O aluna.

Nimic nu justifica...

E atunci cand ajungi la destinatie, doar ca sa descoperi ca paradisul hotelier
din povestirile profilor e mai degraba un ex-buncar de pe vremea
comunismului, nefolosit din motive igienice. 
Si totusi te trezesti cu o aluna in buzunar: "Cum a reusit sa ajunga acolo?"
Tragi o privire aparent urata inspre vinovata, cu unicul scop de a-i urmari linia zambetului.

In secunda urmatoare te trezesti ca iti ies aburi din gura, si creierul nu reuseste sa focalizeze prea bine prezenta ta inauntrul cladirii "Ba sa-mi bag pula, era mai cald afara".
Cunostintele nelimitate la matematica nu te ajuta nici ele,
avand in vedere ca nu reusesti sa imparti 2 paturi, o cheie, 
si o batista cu care ar trebui sa se inveleasca,
la 5 persoane. Avand in vedere ca e imposibil sa fii asa de idiot, dai vina pe faptul ca ti-a inghetat pe alocuri creierul.

Nu iti faci probleme, prima noapte somn, a doua discoteca. 
Te "trezesti" ca ai cazut in pat cu alti doi,
care printr-o democratie prestabilita au decis sa-si bage in cur batista aia si 
sa te lase tremurand pe un colt de pat. 
Sustin ca le este frig, de parca tu ai fi ursu' de la coca-cola. Te lupti eroic pt patura, si dupa o apropiere excesiva de ei se reinstaureaza linistea. Nu pt mult timp insa, din cauza ca incepi sa strigi pe un ton neincrezator cand simti miscare langa tine: "GRASULE CE PIZDA LU MATA FACI? DE CE ITI DAI JOS PANTALONII?!?!?!"

... "mi-e cald bah"

Rumore di sottofondo generico

Dovrei smetterla con questi tentativi inutili di fac colpo sull'inteletto della gente. 
Non ne vale la pena.
La cosa a cui dovrei dare più importanza in questi momenti di drammaticismo gratuito è ...

E atunci cand mergi in autocar, te uiti pe fereastra si esti intr-o asa pozitie in care te tot lovesc fotonii peste muie, si in loc de culori incepi sa visezi monocromatic.
Acelasi peisaj obositor, aceleasi campuri de grau care pierd din culoare pe zi ce trece, aceeasi poveste auzita de mii de ori - DA MAH... STIU CA FLOAREA SOARELUI SE INTOARCE DUPA SOARE!!! - doar ca mintal iti retragi cuvintele, evidenta contrariului e iritanta, poate o fi floarea soarelui handicapate... ca soarele se ranjeste de pe la spate (v-am spart florilor).

Pana si alunele astea isi pierd rostul, lovesc, cazand parca din ceruri... alune??? wtf. Te intorci rapid cu injuratura debia scoasa din cuptor... te opresti.
Ceea ce spatarul iti permite sa percepi este un ras de fata, si acel parfum... apoi un ochi, doi, numarul e irilevant, sunt albastri si mari... esti sigur. Zambeste...
Sau poate e doar imaginatia ta...