E atunci cand te enervezi temeinic cand iti simti degetele digerate
de frigul polar din camera. Intunericul iti amplifica simturile
si realizezi deodata ca esti la ananghie impreuna cu alti 6 adolescenti in
drum spre implinire hormonala. (grasule... roaga-te sa nu cumva sa
fie pula ta aia care ma inteapa in spate!).
Te ridici in fund, aplici durere corporala, si te indepartezi ingrijorator
cand un dezacord comun, presimte o tragica dar iminenta sfarsire
procesului de pedepsire (ATENTIE, GRASU S-A SPART... FUGIIIIITI!!!)
Imbulzeaza la usa camerei minuscule. Incuiata din motive de siguranta pt
elevi. Mainile insangerate batand in usa. (DOAMNA PROFESOARA... AJUTOOOR!!!)
Nimic.
Printre noi cineva realizeaza ca ne aflam la parter si incearca sa
limeze gratiile cu dintii, fara success, altii improvizeaza masti de gaz din
orice le sta la indemana: ciorapi, tricouri, chiloti.
Totul ia proportii imense.
Se aprinde lumina. Se face liniste. Toti ramanem masca.
Nederanjati, inca dormind, doi colegi imbratisati pe un mic patuletz.(de la frig cica)
Tocmai treziti de lumina puternica.
Te auzi zicand:
"Auzi mai Adriane ... da cat de poponar dedicat tre' sa fii ca sa nu ti se stranga bucile
de la miros?"
0 comments:
Post a Comment