Dovrei smetterla con questi tentativi inutili di fac colpo sull'inteletto della gente.
Non ne vale la pena.
La cosa a cui dovrei dare più importanza in questi momenti di drammaticismo gratuito è ...
E atunci cand mergi in autocar, te uiti pe fereastra si esti intr-o asa pozitie in care te tot lovesc fotonii peste muie, si in loc de culori incepi sa visezi monocromatic.
Acelasi peisaj obositor, aceleasi campuri de grau care pierd din culoare pe zi ce trece, aceeasi poveste auzita de mii de ori - DA MAH... STIU CA FLOAREA SOARELUI SE INTOARCE DUPA SOARE!!! - doar ca mintal iti retragi cuvintele, evidenta contrariului e iritanta, poate o fi floarea soarelui handicapate... ca soarele se ranjeste de pe la spate (v-am spart florilor).
Pana si alunele astea isi pierd rostul, lovesc, cazand parca din ceruri... alune??? wtf. Te intorci rapid cu injuratura debia scoasa din cuptor... te opresti.
Ceea ce spatarul iti permite sa percepi este un ras de fata, si acel parfum... apoi un ochi, doi, numarul e irilevant, sunt albastri si mari... esti sigur. Zambeste...
Sau poate e doar imaginatia ta...
0 comments:
Post a Comment