Povestea Trandafirului

Povestea trandafirului incepe undeva prin dupa-amiaza de 24 aprilie.
Se naste ca o idee draguta in fata blocului ei, in asteptare.
Ajuns acasa si cu 10 min la dispozitie, ma conving de idee. Plec
pe ploaie spre floraria cea mai apropiata.

Usa de la intrare de neclintit. Nimeni inauntru.
Dau sa plec resemnat cand o voce ma agata de guler: "aici sunt, am fost
sa beau doar o cafea, ce doriti?"
Acord atentie batranelei cu evidente probleme de sanatate.
"Un trandafir rosu, sunt in foarte mare graba!"
Batrana se fastaceste in timp ce aleg victima printre rosul intens al
trandafirilor. O intreb vizibil grabit cat face.
"3 euro 50... dar pt dumneavoastra doar 3" aratand acelasi zambet cariat care
il foloseste cu toti clientii "speciali".
Imi colectez prada si ma grabesc spre casa.

Se face seara, scot trandafirul din vaz si il tin ca un neghiob in mana stanga.
Pana la ea acasa nu il voi mai muta din mana respectiva.
I-l arat. "Stii ca nu il pot accepta" Il ia delicat in maini si si-l
apropie de fata la fiecare 5 min zambind. Pana la urma asta imi doream.
Ma saruta timid, cu trandafirul in mana: "ai tu grija de el".
Ii spun ca i-l voi da inapoi in persoana, cand o voi vedea din nou.
Nu ma asteptam la raspunsul acela din partea ei.
Plec acasa cu prietenul meu trandafirul in mana. E tarziu si nu mai sunt
autobuze. O iau pe jos si ajung intr-un sfarsit la prieteni la biliard.
Tipele vor sa afle absolut orice detaliu despre ce cauta trandafirul acela
in mana mea. Dau raspunsuri superficiale si ma scufund in ganduri.
Ajung intr-un sfarsit acasa.

Il asez pe masa langa mine si incep sa scriu povestea trandafirului. 

Noapte buna.