Iubirea, prin definitie, trebuie sa fie un sentiment de tranzitie.
Cautarea secretului care o transforma intr-o stare constanta e pura nebunie
ca si cum ar fi cautarea pietrei filosofale.
Iubirea nu este decat o forma comuna a pasiunii, in care destinul si senzatiile
iau locul liberului arbitru si al logicii.
Odata terminata, subintra durerea, prietenia ori indiferenta.
Si totusi, suntem intr-o perpetua cautare.
Iubiri noi, iubiri vechi, iubiri neterminate, iubiri neincepute.
Diferenta dintre iubire si fericire incepe gradual sa dispara.
Odata cu ratiunea.
Inima isi are propriile ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste.
(Blaise Pascal)
Magnum Opus
Posted by
Gabriel
on Monday, May 04, 2009
/
Labels:
Ca tot veni vorba de sentimente,
sentimentalisme
0 comments:
Post a Comment