El si Ea

Ca tot se vorbeste despre psihologia din spatele unei relatii particip si eu prin expunere.
Si hai sa zicem cu nu o fac chiar fara putin material drept sprijin.
Am de toate: subiecti, premiza, drama etc
Incerc sa ma mentin cat mai impersonal posibil, nu de alta dar m-as mira daca ati gasi
interes in personaje in realitate.
Baiat si fata; cam cliseu insa de aici incepem.
Drumurile lor se tot intalnesc si se despart impreuna cu intensitatea sentimentelor.
La inceput se indragostesc, fiecare destainuindu-si iubirea la luna plina.
Amandoi incantatori prin vorbe dar fricosi la capitolul demonstrat.
Fiecare cu un caracter diferit, fiecare cu propria viziune asupra vietii, ambii legati
sentimental unul de celalalt initial prin magia verii si dupa prin iubire.
In anii urmatori se despart, se regasesc, se iubesc. Desi nu ar fi crezut asta la inceput,
au trecut peste o multime de obstacole care ar fi distrus alte relatii.
Aceleasi obstacole i-au si slabit, pierzand cate putin din entuziasmul initial, regasit
la prima atingere dintr-un nou capitol scris impreuna.
Distanta s-a dovedit a fi cea mai greu de invins, cea care initial i-a legat si mai tare,
acum ii desparte mai mult ca niciodata.
Ceea ce e ciudat este ca amandoi simt cum vietile lor se indeparteaza una de cealalta
insa nu sunt in stare nici sa le impleteasca, nici sa le desparta de tot.
Stau amandoi si asteapta miscarea cortinei: daca se va ridica, se va scrie un nou capitol
al vietii lor, impreuna; daca se va lasa se va termina totul in surdina.
A fost totdeauna o chestiune de timp.
Si cand se ia in considerare ca un simplu "te ador" soptit cu placere in ureche
ar rezolva orice, nu se poate sa nu se evidentieze fragilitatea, unicitatea
si totodata frumusetea relatiei dintre un El si o Ea.