In ultimul cort... e inca liniste

Ma asteptam sa am alt titlu dar au fost ultimele cuvinte iesite din gura ei
la prima treapta a scarii de la bloc.
"Sanii tai arsi imi strivesc inima"
Se incolaceste iubitor in jurul gatului meu. Ne intra amandurora fumul in ochi.
Imediat cum inchid ochii incepe sa ma sarute.
Imi plimb mana atingand foaia, lasand-o pe ea, de data asta, sa ghideze pixul.

Ea - Nu inteleg de ce atata zarva pentru nimic. Atat timp cat esti aici, va fi totul bine.
Daca ai stii cat de adanci iti sunt ochii m-ai atinge mai convins.
Acum ai plecat in bucatarie. Sper sa te bucuri cand citesti ce am mai scris.
Esti absent si sper sa nu te gandesti la ea.
Vreau sa imi repeti ce imi spuneai atunci in cort.
Vreau sa aud din nou ca sa mi-o repet cat timp vei fi plecat.

Eu - Bune sarmale mai face bunica-mea asta. Vis-a-vis de promisiuni, las-o mai moale.
Am avut parte de ele din plin si parca sunt antecamera dezamagirii. Visele frumoasa
mi-au umplut capul asa de mult timp incat cand au disparut nu mai aveam nici sensul
echilibrului. Tare greu e sa renunti la ele.

Ea - Nu iti promit nimic. Si in plus, replicile astea pe hartie ma sperie. In linistea asta
se mai aud doar buzele tale dezlipindu-se de pielea mea si alunecarea pixului.
Si nici nu pot sa te vad ca incerc sa ma concentrez la scris baaiiiiii!!!!

Eu - E aproape dimineata.
Ea - Tu si tonul tau actoricesc.
Eu - Eeeee. Daca nu iti convine ia hai imbraca-te si tai-o.
Ea - Nu. Vreau sa fiu cu tine, Gabriel.