Totul...

Frica in principal. 
Urmata de putina indecizie piparata, care creaza condensatie pe creier.
Sentimentele sunt de vina, sursa fricii, nu intr-atat ele cat posibilitatea
de a nu fi prezente in gandurile si inima persoanei dorite. 
Vina este impartita intre iluzii, vise neimplinite, greseli si dezamagiri.
Incerc sa ma exclud, sa nu fiu implicat in toata povestioara asta
insa eu sunt personajul principal, a carui frica se traduce...
Ma uit la ea, se incrunta putin incercand sa citeasca un mesaj, pierduta intr-o 
lume proprie a ei. Daca doar si-ar da seama, cum ii urmaresc subtil miscarile, senzatia care mi-o provoaca, intensitatea cu care imi iubesc visul. Nu intelege asa multe lucruri care as dori sa i le transmit, dar e mai bine asa, altfel as simti cu adevarat frica, frica care insa dispare cu o clipire de-a ei.

Cand isi da intr-un sfarsit seama ca ma uit la ea,
imi trage o privire foarte dulce si isi deschide buzele."Ce e mai mamicule?" ... Totul