Tot ceea ce a ramas

O noapte racoroasa dupa un dus fierbinte.
Pot vedea aburi iesind din mine la lumina monitorului. Presimt
o viitoare raceala.
Bajbai pe intuneric ca un retardat. Dau peste obiecte ale caror
prezenta nici nu aveam habar (prezervative?). 
Cateva sunete oribile ma fac sa ma opresc.
Stau neclintit in mijlocul beznei sperand sa nu mai provoc daune.
"E oki Gabi, o sa iesi nevatamat si din peripetia asta"
De ce nu regasesc nimic familiar in tot ceea ce ma inconjoara?
Deodata o voce dulce imi sopteste "acum ii poti deschide"
O fac incet.
Totul capata un sens.

Afara ploua incet, totul devine stralucitor, mii de luminitze isi recunosc
reflexia in asfaltul umed. Stau si ma uit spre cer, chiar daca am ochii inchisi,
reusesc sa simt.
Cu prima respiratie, aerul imi invadeaza plamanii intr-un mod haotic.
Impreuna cu el, speranta, luminitza aia de peste drum, care imi lumineaza
fericita strada.