Gare de Lyon

Parea extrem de obosita. Isi proptea capul de geam. Tinea ochii mai tot timpul inchisi.
Cand si-i deschidea rareori i se citea o urma de disperara in privire. Lumina
tunelului se reflecta in ei. Atat de negrii. Ca si parul.
Cand usile se deschideau, curentul sufla direct asupra ei. Atunci inchidea ochii.
Expresivitatea ei iesea in evidenta. Nici o privire indreptata inspre ea.
Nu apartinea deloc contextului si totusi era nascuta pt rolul acela.
Visa.